Identitate noua.

Capitolul 13

- Sa nu imi spui ca aici iesti tu, spuse Angel aratand fotografia unui baietel care avea un zambet strengar.

- Mda. Aveam patru ani.

- I-a uite ce haine aveai, rase ea.

Zack purta in acea fotografie un jerseu albastru si o pereche de pantaloni negri care erau prinsi cu o centura.

- Ce pot sa spun? Erau anii saizeci. Uite, e  mama mea. Niciodata nu am putut afla ce era acea chestie pe care o purta pe cap.

- E un coc, tontule , rase Angel, inghiontindu-l.In acea perioada se purtau acele cocuri teribile.

Femeia din fotografie era slaba si avea niste ochi albastri stralucitori. Sotia unui militar, gandi Angel, cu o rochie albastra si pantofi albi.

- Cum se numeste mama ta.

- Donna.

- Este foarte frumoasa.

- Da, asa este, raspunse Zack.

Angel incerca sa si-o imagineze acum, dar ii era greu sa isi imagineze o persoana cu Alzheimer.

- Cum se simte mama ta acum.

- Are zile mai bune , si zile mai proaste, raspunse Zack, dand pagina albumului mai departe. Uite el este tatal meu. Se numea Dean.

Semanau foarte tare: tenu masliniu, ochii negri, pometii inalti, maxilarul patratos. Si avea parul ras, exact ca militarii.

Urmatoarea fotografie era un portret al parintilor sai. Donna era insarcinata, iar Dean avea o expresie care exprima mandrie pura.

- Pareau foarte fericiti.

- Bunicilor mei nu prea le-a convenit ca s-au casatorit. Casatoriile interasiale nu erau obisnuite acum patruzeci de ani, si erau preocupati de ce va spune lumea. In plus familia tatalui meu traia intr-o rezervatie pe atunci... Nu aveau electricitate si nici apa curenta. Saracia si alcoolismul erau lucruri obisnuite in rezervatie pe atunci. Si, chiar si acum dupa patruzeci de ani sunt aceleasi probleme.

- Avea familie numeroasa?

- O sora si o multime de verisori. Traiau cu totii impreuna, si in afara de bunicul meu aproape toti erau femei si copii. Barbatii tineri nu ramaneau mult timp acasa.

Ca tatal meu , gandi Angel.

- Rar se intampla ca o femeie alba sa se indragosteasca de un barbat indian. Mama mea nu provenea dintr-o familie , bogata, bunicii mei locuiau intr-un cartier din clasa de mijloc. Banuiesc ca din cauza asta au pierdut legatura cu familia tatalui meu , din momentul in care s-au casatorit. Nu aveau telefon si nici televiziune... asa ca nu puteau sa vorbeasca cu ei, doar daca mergeau in vizita, altfel nu. Erau izolati de lume.

- Si nici tu nu ai putut mentine legatura cu ei, nu-i asa? murmura Angel. I-at fi placut sa ii mangaie chipul, sa ii atinga trasaturile pe care le mostenise de la stramosii lui, dar isi tinu mainile pe album.

- Nu o invinovatesc pe mama mea pentru asta. Ea a incercat sa mentina amintirea tatalui meu vie.

- Ce iti povestea despre el?

- Ca ii placea sa locuiasca in oras, ca ii placea munca sa, si ca avea foarte  simtul  umorului - zambi Zack.

- Iti vorbea despre familia lui.

- Nu mult. Dupa parera mamei mele el invatase foarte mult si  era era foarte bun in ceea ce facea. Eu cred ca el s-a inrolat in armata ca sa demonstreze ca era un bun razboinic sioux.

Dupa o scurta tacere, Zack dadu mai departe paginile albumului.

- El este unchiul ,meu Joe.

Angel privi fotografia care infatisa un barbat brunet cu ochii albastri.

- Comisarul?

- Exact. Era fratele mamei mele.

- Semanati un pic.

- Unchiul Joe a fost pentru mine o figura paterna.

- Si de aceea ii urmezi pasii?

- Banuiesc ca da. Eu am fost pentru el copilul pe care nu l-a avut niciodata.

Zack nu o privi in timp ce ii spunea toate aceste lucrui, parea... parea ca si cum ar vrea sa ascunda ceva.

- Ce s-a intamplat. V-ati certat sau...

- Nu. Doar ca... Unchiul Joe a luat parte in calitate de comisar la asediul de la Wounded Knee.

Angel clipi, uimita.

- A luat parte la acel asediu. Dar asta inseama ca a trebuit sa traga in indieni...

- Asa a fost. Pentru el nu a fost familia lui... Si credea ca tatal meu nu ar fi sprijinit niciodata acea rascoala.

- Si tu ce crezi?

Zack inchise albumul.

- Eu eram prea mic  ca sa inteleg.

- Si acum?

- Imi spun mie insumi ca sunt lucruri din trecut, ca eu nu as fi putut schimba nimic.

Angel vazu amintirea trecutului reflectata in ochii lui. Si mai vazu ceva, o stralucire de amaraciune, si de durere.

- Dar nu este asa, nu?

- Nu. Indienii din Wounded Knee luptau pentru drepturile lor. Presedintele tribului Pine Kinge era un barbat corup, care ramaese cu fonduri care nu ii apartineau. ... Cei care s-au rasculat au fost cei care nu doreau convietuire cu albii. Si era normal. Rezervatia era practic o zona de lupta atunci.

Angel incerca sa isi aduca aminte de acel documentar pe care il vazuse.

- De asemenea erau si probleme rasiale, nu?

- Foarte multa tensiune, da. Inainte de asediu, un barbat alb, omorase un tanar indian din rezervatie, si in ciuda probelor a fost declarat nevonovat.

Angel ii stranse mana.

- Ma simt ca un tradator - spuse Zack. Unchiul Joe a luat parte la acel asalt, barbatul care a fost mentorul meu...

- Si tu ce puteai sa faci?

- Nu stiu.

- Tu nu ai avut nici o vina, Zack.

El nu ii raspunse. Fara sa spuna un cuvant, se ridica si deschise un sertar , apoi se intoarse cu o patura indiana in maini.

- A fost a tatalui meu. Mama lui i-a cusut-o cand s-a inrolat in armata. E un obicei al tribului.... Se face pentru a onora copii.

- E superba, murmura Angel atingand materialul.

- Familiie indiene,  impodobesc  sicriele mortilor  cu aceste paturi, dar tatal meu a avut o inmormantare militara... Mama mea dormea in fiecare noapte cu aceasta patura in brate. Imi amintesc ca plangea si o strangea la pieptul ei.

Angel il privi in ochi. Simtea nevoia de a face acelasi lucru, de al consola, dar...

- Imi pare rau.

Zack lasa sa ii scape un oftat.

- Eu eram foarte mic, si  amintirile sunt foarte vagi, dar niciodata nu o sa uit cum plangea.

In tacere aseza din nou patura in sertar. Angel ii intelegea durerea. Stia ce inseamna sa fie singura, sa isi doreasca o alinare, o alinare care nu venea de nicaeri.

- Imi pare rau - repeta.

- Si mie.

Respirand profund, Angel isi duse o mana la inima. Ideea de a nu il mai vedea niciodata i se parea de nesuportat.

- O sa imi fie dor de tine.

Zack isi trecu o mana prin par si ofta.

- Suntem o pereche ciudata - zambi. Cine si-ar fi imaginat?

- De departe... Amanta unui mafiot si comisarul.

Stia ca nu vor fi pentru mult timp impreuna, dar vroia sa il pastreze langa ea atata timp cat va fi posibil.