Tabăra De Vară[Volumul I Si II]

capitolu -6

Maridic încet și merg să mă schimb pentru petrecere. Mă ajut să înaintez de micuțul perete ce se afla lângă mine. Ies din cabană fratelui meu și merg spre a mea. Acolo găsesc două rochi. O iau pe una dintre ele pe mine apoi ies. Când mă întorc ,toți râdeau si arătau spre mine. Trec jenată printre ei si ma întreb "De ce râd de mine?". Deodată văd un ecran mare pe care apar imagini din cabană cum mă schimbăm eu. Plină de rușine mă întorc furioasa cu fata spre Nasia. Mă duc la ea si ii spun:

-Asta a fost un plan de-al tău!
-Jur ca nu am nici o legătură cu asta!
-Taci, javra nenorocită! O să plătești pentru asta! Merg cu lacrimi în ochi spre cabana.

Mă așez pe pat si încep să plâng. Nu pot să cred. De ce sunt așa rele cu mine? Ce le-am făcut eu lor? . Stau în pat și plâng de o oră. Miile de oameni ce au fost prezenți ,au văzut toate părțile corpului meu. Eu care am crezut în -Anastasia, ea  m-a trădat. Nu pot să cred. Sper ca mâine să fie o zi mai buna.

" dimineață*

Mă trezesc optimista ca azi va fi o zi buna. Buna dispoziție dispare atunci când o văd pe Anais si pe Melisa. Pentru a îmi strică si mai mult ziua, i.i spune:

-Saracura de tine! Chiar îmi pare rău pentru ce ai pățit ieri! Acel zâmbet de fericire pe care încearcă să îl ascundă ii apare pe fata.
-Stiu ca tu ai fost în spatele tuturor acestor lucruri! De ce ai făcut asta?
-Nu îmi place că ce este al meu să fie luat! Tu ai făcut asta, iar eu am acționat!
-La ce te referi?
-Nu te face ca nu ști! L-ai sărutat pe Alexander!
-Dacă crezi ca eu l-am sărutat atunci....
-Nu vreau să aud scuze! Nu te mai baga in treburile mele! Caci altfel, o să suporți consecințele!

O ignor, si merg să îmi fac un dus. Îmi iau niste haine din dulap si i.i aranjez părul intr-un coc la nivelul gatului. Ies din cabană, iar restul colegilor mei așteaptă ca toată lumea să fie prezentă. Doamna care ne îndrumă se ridică în picioare și ne spune:

-Am auzit că aseară s-a petrecut un accident! Toată tehnologia va fi pusă în această cutie pentru a nu se mai întâmpla asemenea lucruri! Fie are își pune telefonul mobil in acea cutie. Acum că am rezolvat, mâine vom merge intro excursie la Londra. Vom vizita tot orașul. Sa va treziți de vreme.

Mergem în cabanele noastre și ne facem bagajele. Arunc un ochi în valiză Denizei. Acolo văd o poza care îmi pare foarte cunoscută. În poza se află o femeie cu un bebeluș mic în brațe. Deniz mă privește si îmi spune:

-Această femeie este mama mea! Asta si medalionul este tot ce mai am de la ea!
-Această femeie.....îmi pare foarte cunoscută! Stiu ca am mai văzut o undeva! Cum o cheamă?
-Din câte mi-au spus părinți mei ,o chema Keren!
-Ști, așa o cheamă și pe mama mea! Ce coincidențe!
-Se pot întâmpla și coincidențe! Dar acum du-te si fati bagajele!
-Merg acum!

Un sentiment că acea femeie este si mama mea mă încearcă în aceste momente. Dar așa ceva este imposibil.

Buna!

După cum vedeți, Eycan este aproape de asi găsi sora pierdută la naștere. În capitolele următoare va primi mai multe indicii. Până la urmă cineva îi va spune ca Deniz este sora ei.

Sper sa va placa!