Tabăra De Vară[Volumul I Si II]

"-In pădure tăntălău ce ești!"

Daniela

Nu am dormit toată noaptea. Cum as fi putut sa dorm știind că mă aflu în pădurea asta oribilă plina de creaturi....Ah...Doar când mă gândesc mă trec fiorii pe șirea spinării.  Sofia și Francesca erau la fel de speriate. Sincer....Chiar am uitat de faza de acu doua nopți! Și ....Iar mi-am amintit!

-Mama? Tu ești? Vocea lui Justin mă face să izbucnesc în râs.

-Da puiuț! Ce să îți de-a mama? Sofia încerca să îi imite vocea mamei.

-Un pahar cu lapte și câteva fursecuri! Buza de jos îmi tremură și lasă la vedere cum că un râs aștepta să îmi scape printre ele.

-Bine, mama....Dar....Azi e zi de școală așa că ridică te! Intro secunda acesta era în picioare.

-Școală? Ce? Abea ce am luat vacanta! Nuh.....Da unde sunt? Toate am inceput să râdem așa de tare încât i-am trezit și pe ceilalți.

-In pădure tantalau ce ești! Scutură din cap și se așează din nou pe iarbă.

-Copii, trebuie să ne mișcăm daca vrem sa ajungem în tabără până la prânz!

Mergeam pe drumul care era terifiant de îngust. Îi auzeam pe băieți cum mai înjurau atunci când o creanga făcea contact cu fruntea lor, sau pe fete atunci când își murdăreau papucii. Nu vedeam nimic în fața mea din cauza lui Justin. L-am împins de câteva ori ,dat a revenit din nou în poziția lui. Mă enerva până peste cap ,așa că am apelat la vechea soluție.

-Atenție, troli! Lui Justin îi e frica de așa ziși troli inca din copilărie. Ba chiar avea vise ciudate cu ei.

-Unde, unde? Se oprește și eu profit de ocazie. Merg în fața lui. Acum pot vedea și eu drumul. Dă-te la o parte!

-Nup!

-Scorpie încăpățânată! Atunci stau puțin pe gânduri sa realizez ce a spus.

-Scorpie drăguță! Cred că asta am auzit o de la mama într-o zi.

-Cum ai spus?

-Nu se spune scorpie încăpățânată, se spune țap încăpățânat, ceea ce ești tu, și scorpie drăguță! Ceilalți râdeau de cearta noastră.

-Si tu ești scorpie drăguță?

-Bineînțeles!  Toți au zâmbit și pe fata lui Cristian a apărut un zâmbet ștrengar.

Justin

Am mers de mai bine de câteva ore și tot nu am dat de tabără. Am trecut pe lângă un pom colorat, o cascada și câteva pietre mari. Cascada....

-Prieteni știu pe unde să mergem! Veniți! I-am târât după mine până la cascadă. Nimeni nu înțelegea ce se petrece aici. Țineți minte aceasta cascada?

-Acest cascada in care era să mă înec? Nu am să o pot uita!

-Cascada este foarte aproape de tabără! O sa o luam înainte și poate, poate ajunge și noi in tabără! Toți au sărit bucuroși in fața mea.

Eram nerăbdători să vedem daca mai ajungem în trei în tabără. Cred că părinții noștri și-au cam făcut griji. Dar e interesant.....Cum de nu au venit să ne caute? Părinți ăștia.....Nu i-am înțeles niciodată!

Am văzut steagul pe care era semnul taberei. M-am liniștit ,dar când am văzut cum arata tabără....Mii de hărți erau aruncate pe jos, cabanele erau pline de vopsea, câteva erau și sparte. Parcă ar fi trecut pe aici al doilea război mondial. De undeva din spatele nostru, apare unu cu masca pe față și un pistol în mână. Fetele nu mai puteau vorbi, iar noi nu eram departe de ele. Daniela avea un punct fix undeva pe pistol. Îi strângea așa de tare mana lui Cristian încât cred că o sa ii rămână urme.

-Ce vrei de la noi? Si-a dat masca jos și am observat că era chiar.....Drew?

-Lasa teatrul păpușă, ști că pe tine te vreau! Daniela înghite in sec și câteva lacrimi i se formau in coltul ochiului. Și dacă nu mi-o veți da...Veți muri cu toți! Bi-ne....Acum mă cam sperie. Se desprinde de Cristian și înaintează. Fetele aproape lesinai de frică și eu nu mai știam ce să fac. O prind de mana.

-Daniela nu fa asta!

-Si sa va las pe voi sa muriți? Nu as putea! Țin prea mult la voi! Lacrimile îi curgeau una după alta și încercă să zâmbească doar pentru a ne liniști pe noi.

-Bine păpușă,ai timp o oră să te pregătești! Drew își bagă pistolul în buzunar și plecă. Te aștept aici peste o oră!

O vad cum merge spre cabana ei cu lacrimi in ochi. Se întoarce în câteva minute cu două bagaje mari, și cu zâmbetul pe buze. Ne îmbrățișează pe toți. Ajunge în dreptul meu. Mă privește foarte tristă,dar cu un zâmbet de nedescris. Simt doua mâini în jurul taliei și mi-am dat seama că sunt mâinile ei.

-Daniela! Ești sigură de asta? Chiar vrei sa pleci pentru noi? Nu știu când dar o lacrima mi sa scurs pe obraz. Aceasta mi-o șterge cu grijă că atunci când eram mici și plângeam.

-Tu stai liniștit! Nu voi păți nimic! O sa găsesc o soluție sa mă întorc! Până atunci promite-mi  că vei avea grija de nebunii ăștia! De Sofia, care îmi e că o sora pe care am așteptat o atât de mult, dar m-am ales cu un frate geamăn! De Cristian pe care îl iubesc foarte mult! De verișori noștri care sunt extraordinar de nebuni! Și de fetele care ne-au făcut probleme, dar ne-au făcut și să râdem in același timp! Și nu în ultimul rând, ai grija de tine și ai grija că fiecare în parte sa zâmbească după plecarea mea! Te iubesc! Toți plângeau și zâmbeau în același timp. Momentul ne-a fost întrerupt de Drew.

-Haide pisi ,sa plecam! Se desparte de noi apoi pleacă. Sofia a început să plângă în brațele lui Jace care avea se mai putea abține din a nu plânge.

-Ne vei lipsi! Am șoptit încet doar pentru mine.

Hei! Știu știu cam emoționant dar azi asa am fost toată ziua! Mă gândesc doar la prietena mea care e plecata in alta țară și care se va întoarce în curând! Nu știu ce am dar mă simt bine și rău....Emoțiile astea!

Noi ne revedem data viitoare cu un nou capitol!

Kiss