Tabăra De Vară[Volumul I Si II]

Aventura in Londra

De la plecarea Anaisei nu mai este nimic distractiv. Mă plictisesc de moarte aici. Se pare că nu m-am răzbunat doar pe ea ,ci si pe mine.
Jenny vine în grabă la mine.

-Haide ,Eycan! O să pierzi autobuzul!
-Ce se petrece aici? Unde mergem? Nu înțeleg!
-Mergem la concert! Asta parca a fost ideea ta ,nu?
-Da,da cu siguranță! Sunt gata în 5 minute!

Mă îmbrac cu cele mai lejere haine posibile. Îmi iau cateva lucruri la mine si plec. Mă uit pe geam. Tot ce văd este doar iarba si cerul. După ore și ore de mers ajungem. Mă uit în jur și când mă întorc....parcă mă izbesc de un perete care nu există. Cântăreața, actriță și dansatoarea mea preferata sta in fata mea și îmi zâmbește. Sofia sta si ma privește cu un zâmbet pe buze. Mă apropii de ea și o privesc cu atenție. Acel par saten si ochii aceia căprui sunt așa de frumoși.

-Sofia? Întreb eu ușor confuză.
-Hey! Sunt chiar eu în persoana!
-Tu ești actriță mea preferata! Este o onoare să te întâlnesc! Mă îmbrățișează ,iar eu fac la fel.

După ce am aflat că va susține un concert ,am fost tare bucuroasa. Ba chiar mi-a propus să cânt cu ea. Am acceptat plină de emoții. După o oră de așteptat ca ,concertul să înceapă, în sfârșit momentul a sosit. Așteptam în spatele scenei ca Sofia să mă cheme pe scena. Am intrat ușor speriată. Mulțimea care mă aplaudă mă făcut să tremur de emoții. Se pare că din cauza lor am si uitat de tracul meu de a cânta în fața a mii de oameni. Sunetul liniștit al chitarelor mă avertizează că trebuie să încep să cânt. Pentru un moment am mutit pe loc. Am ratat intrarea cântecului, da Sofia mi-a luat o înainte. A început să cânte ,iar eu am urmat o.

Cobor de pe scena cu mari emoții. Prieteni mei dau navale pe mine aplaudând. Mă simțeam foarte bine. Din spatele lor apare Nick. Băiatul de care mi-a plăcut până să apară Alexander.

-Hey! Felicitări pentru frumoasa ta interpretate!
-Oh! Mulțumesc! Spun si il bat încet pe umăr.
-Vreau să îți arăt ceva! Vino cu mine! Il urmez.

Ajungem la mașină lui. Îmi deschide portiera si îmi face semn să intru. Mă uit speriată la el . Îmi spune că totul este în regulă si ca nu am de ce să îmi fac griji. Mă urc în mașină. Îmi pun centura si plecam. În câteva minute ajungem pe o stradă fără lumină și fără nicio urmă de om. Mașina se oprește. Nick coboară din mașină. Îmi dă mâna și îmi spune să îl urmez. Merg înainte și deodată se oprește. O umbră îmi atrage atenția. Mă uit în jur și sunt înconjurată de băieți.

-Stai cuminte păpușo ,si nu o să pățești nimic! Lacrimile încep să îmi curgă.
-Ce vreți de la mine?
-Te vreau pe tine! Îmi spune Nick.

Când unul dintre băieți nu este atent încep și fug pe lângă el. În acest moment sunt urmărită de o gașcă de băieți handicapați.
Alexander

O caut pe Eycan dar ea nu este nicăieri. Încep să mă plimb prin toată zona scenei. Un tipat îmi atrage atenția. Merg în direcția de unde am auzit zgomotul. Se aude dintr-un bloc părăsit. Intru si o văd le Eycan tremurând de frică. Un băiat era deasupra ei. Il lovesc imediat si o dezleg pe Eycan.

-Alexander! Zbiară si ma ia în brațe! Ce bine ca ai venit! Reușește să îmi spună printre lacrimi si suspine.
-Ți-au făcut ceva?
-N-Nu!

Eycan

Merg spre colegii noștri alături de Alexander. Încă mă tot gândesc la ce as fi putut pati dacă nu venea el. Lacrimile încă îmi curg pe obrăjori.

-Încă ești speriată? Se uita la mine cu ochii înlăcrimați.
-Încă tot mă gândesc ce as fi putut pati dacă nu erai acolo!
-Nu am să permit să ți se întâmple nimic rău! Cuvintele lui mă fac să zâmbesc.Mă opresc si ma uit drept înainte. Alexander mă strigă ,dar eu aud doar o altă voce.

Mă trezesc pe patul de spital singura in salon. O asistenta cu părul brunet vine la mine.

-Domnișoară Thamson, v-ați trezit!
-Ce  s-a întâmplat?
-Vi s-a făcut rău și ați lesinat! Nu este nimic grav! Nu va faceți griji! Acel zâmbet fals mă îngrijorează.

Mă uit pe tavan încercând să îmi aduc aminte seara trecută. Văd un chip de fata si unul de băiat. Aleg sa ma joc puțin cu Alexander.

-Eycan! Ești bine? Mă întreabă acel băiat.
-Te cunosc? Expresia de pe fata lui mă face să mă întristez.
-Vai Doamne! Nu mă mai cunoști?
-Tot ce stiu este acel băiat Nick!
-Perfect! De el își aduce aminte dar de mine nu! Îmi prind fata ini mâini și îi spun:
-Sigur ca îmi aduc aminte de tine prostutule! Nu te-aș uita niciodată! Ii dau un pupic pe obraz.

*după o zi*

Ne îndreptăm spre Londra. Stai am uitat sa va spun . Ups, greșeală mea!

*în urmă cu o zi*

-Hei amici! Ne vedem deseara la cascada! Sa nu întârziați!

Am de gând să plec de aici. Ellie îmi împrumută mașină ei pentru a fugi de aici. Mă grăbesc să ajung la cascada. Acolo Deniz ,Gamze, Alexander ,Jack si -Anastasia mă așteptau.

-Hei! Facetiva bagajele! Deseară vom evada de aici!
-Unde vom merge?
-Peste tot!

Am stabilit. În seara asta vom pleca de aici. Dar stai. A apărut o problemă. Noul băiat ce a venit în tabăra ne încurcă toate planurile. El va sta de paza la ieșirea din tabăra. Sunt slabe șanse să reușim, dar totuși vom încerca.

Mergem prin tufișuri fără să scoatem vreun sunet. Ne uitam in  stânga și în dreapta după Dylan. Nu este nicăieri așa că fugim cât de repede putem. O alegere proastă. Se pare că el stătea chiar deasupra noastră intr-un pom.

-Stați! Ne întoarcem cu toții spre el.
-Da?
-..........................