24.

165 14 0
                                    

Kim

Micile bestiute plâng de mai bine de 10 minute. Cred că o să am toată tabăra în cap dacă mai plâng doar o noapte. Toți sunt foarte obosiți. Micutele mele la fel. Cred că e din cauza ca mâine vor face un an. Sunt așa de entuziasmată. Abea aștept să aibă 15 ani pentru a nu le mai purta așa de mult grijă.

-Te rog fai să înceteze! Jack apare în pragul ușii.

-Crezi că e așa de ușor?

-Le cânți ceva și gata!

-Serios? Oprestei tu atunci! Merge încet spre ei. Le cântă dar nu are nici un efect. Ba chiar mai mult au vomitat pe el. Aproape că rămân fără aer de la atâta râs.

-Asta înseamnă să fi mama! Se ridică ,mă îngână apoi pleacă. Mă uit după el ,iar toată tabăra râde când îl vede.

Gamze

Copii aceai plâng de 10 minute întruna. Deja m-am plictisit de atâta plâns. Mă enervez si ma ridic. Merg în cabană ei.

-Ce dracului le faci copiilor de plâng așa tare? Se uita nervoasa la mine.

-Ce ai vrea să le fac? Sa le astup gura? Copii încep să plângă si mai tare când o aud zbierând.

-Ar fi bine să vorbești mai încet ,altfel copii astia vor muri de la atâta plâns!

Ies și pe drum spre cabana mă întâlnesc cu Alexander. Pare destul de supărat. Cred că el si Eycan nu s-au mai împăcat. Îmi pare rău pentru ea, dar eu i-am spus că acest băiat nu e de nasul ei. Merita ceva mult mai bun decât el. Alexander pare foarte supărat, dar Eycan din potriva. Este foarte vioaie si o vezi mai tot timpul cu zâmbetul pe buze. Nu mai reacționează la văzul lui Alexander, dar eu cred că în interiorul ei duce în adevărat război. Mi-ar plăcea să îmi spună adevărul dar când o întreb ce simte îmi spune că nu mai simte nimic și nu o mai interesează. Nu o cred absut de loc. Se vede in ochi ei ca ea încă mai simte ceva pentru el.

Eycan

Mă tot gândesc la ce se va întâmpla mai departe între mine și Alexander. Jumate din inima mea îl iubește ,iar cealaltă vrea să îl omoare de fiecare dată când îl vede. Chiar sunt confuza. Un ciocănit mă readuce cu picioarele pe pământ. Din spatele uși apare Alexander. Se aseaza pe pat lângă mine. Mă mângâie pe păr. Corpul meu parcă refuză să se mai miște. Nu mă pot opune. Mintea îmi spune să îi dau o palmă, dar corpul nu vrea să asculte ce îi spun.

-Eycan! Chiar îmi pare rău! Trebuie să ști că nu eu am fost de vină! Fata lui mă face să râd puțin.

-Acum dai vina pe ea? Încerc să par cât pot eu de serioasă ,dar nu mă pot abține din a nu râde.

-Ea m-a sărutat! Îți jur! Mă poți crede? Ochii lui sunt înlăcrimați. Oricât aș vrea să mă opun nu pot. Fiecare parte din corpul meu tânjește după atingerile lui. Nu mă pot abține din a nu-l vedea  dimineața cu părul dezordonat sau a nu-l îmbrățișa. Îmi e așa dor de o Ali tare de-a lui.

-Alexander! Îmi e frică ,că mă vei răni iar! Îmi e frică de cum va avansa relația noastră! Si da stiu ca nu pot să rezist fără sărutul tău! Si mai stiu ca sunt nebuna duapa tine! Il iau în brațe. Am spus că nu o să mai plâng după el, dar sa zicem ca asta va fi ultima dată. Alexander! Tine minte! O ultima șansă! Îmi zâmbește și apoi pleacă.

Kim intra cu lacrimi în ochi pe ușă. Atrage așternuturile de pe pat. Oare ce are? A pățit ceva? Vrea să plece dar o opresc.

-Kim! Ce ai pățit? Ii șterg lacrimile de pe obraji.

-Ariana si Sofia au......se oprește din vorbit. Gândul meu zboara doar la Anais. Dacă le-au făcut ceva fetelor?

-Ce să întâmplat cu ele? O scutur pentru asi reveni.

-Au dispărut! Nu mai sunt în cabană mea! Am mers doar până la cantina pentru a le aduce laptele si când m-am întors nu mai erau acolo!

-Ai înnebunit? Cum sa lași doua fete mici singure în tabăra asta plină de tembeli? Începe și plânge si mai tare. Kim, lasă plânsul si Ajutama să le găsim!

Ies din cabană. Nu stiu de unde să încep, unde sa caut sau ce sa fac. Ne imprastiem în toată tabăra. Ajung în dreptul uși Anaisei. Apăs pe clanță cu mâna tremurând. Când deschid o văd pe Anais dandui lapte Arianei. Ii dau peste mână ca să scape laptele pe jos.

-Ce fel de tiranie mai e si asta Anais? Cum sa iei doua fete de lângă mama lor? Ești o scorpie!

O iau si pe Sofia si mergem înapoi în cabană lor. Le așez pe pat se le las în grija lui Kim. Mă arunc pe pat lângă Alexander. Acesta mă mângâie pe cap. Asta da zi grea.

Tabăra De Vară[Volumul I Si II]Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum