Tabăra De Vară[Volumul I Si II]

3

James

Stiu ca ce am să spun pare ciudat dar....cred că îmi place Sofia. Dacă află fratele meu o să am multe probleme. Nu vreau să știe acest lucru. Dar dacă află am să neg. Pe ușă intra o fata foarte grăbită. Când mă uit mai atent este chiar Sofia. Începe să caute după ceva.

-Ușurel, blondino! Ai să spargi ceva! Dar ce-i cu graba asta? Se oprește puțin apoi iar începe să caute după acel obiect. Ciudat e ,ca ea caută doar în partea de camera a lui Jace.

-Un indiciu! Acum răstoarnă cutia cu jucării vechi ai lui Jace.

-Calmeaza-te si spunemi ce indiciu! O iau de mana si ne așezăm pe pat.

-Am aflat că fratele tau se droghează! Tu știai ceva despre asta? Parcă e mai agitată că mai-nainte.

-Dacă știam? Stiu tot ce face Jace! Dacă aceasta informație îmi scapă fi sigura ca acum era la școală de corecție trimis de mama! Chicoteste dar apoi tristețea ii revine pe fata.

-Te rog să îmi spui dacă afli ceva despre Jace! Te rog! E din nou agitata.

-Te rog să îmi răspunzi la o întrebare! De ce îți pasă așa de mult de Jace? Il placi? Își ridică privirea si ma privește mirată.

-Nu! De ce ai crede asta?Si cine ești tu de îmi ceri aceste informații? Ști ce ? Am vorbit prea mult! Trebuie să plec! Toate acestea le spune pe nerăsuflate. Sigur il place pe Jace.

Acum nu ea este cea întristată ci eu. Pe fratele meu îl place Sofia? Adică ,ce are el si nu am eu? O să descopăr ce se petrece între ei.

Daniela

Cristian s-a purtat cu mine foarte frumos săptămână asta. Cred că vrea să îmi recapăt amintirile cât mai repede. Îmi place varinata asta a lui. M-aș putea obișnui, dar câteodată e așa de enervant. Se tine după mine tot timpul.

-Haide Daniela! Trebuie să îți amintești ceva! Se tine dupa urmele mele tot timpul.

-Îmi amintesc! Doar lăsăm în pace! Vrea să intre în cabană dar îi trântesc ușă în nas.

      -Nu scapi tu de mine așa ușor!Spune el și intră în urma mea în cabană.Haide,trebuie să-ți amintești ceva.Spune cu o urmă de tristețe în glas.Trist?De ce e trist?Adică eu îmi amintesc tot!Oh da!El nu știe că eu știu.......da,îmi amintesc tot ce s-a întâmplat dar nu am vrut să îi spun.Nu vreau să îl fac din nou să sufere.I-a părut așa rău de mine și de faptul că nu mai știu nimic......nu aș vrea să știe că îmi aduc aminte de ce am ajuns să am acel accident oribil.

-Ști ce? Îmi amintesc de tot! Stiu acea zi când ne-am certat, stiu si de ce ești aici! Am vrut sa nu îți spun absolut nimic pentru că mă temeam că nu cumva să te rănesc ,dar nu mai pot! Chiar nu mai pot să țin atât în mine! Fata lui este ușor supărată.

-Deci îți pasă de mine! Acum chiar ca ma calca pe bătături.

-Ieși!

-Dar....

-Cristian doar ieși!

Nu am vrut sa ii spun toate acestea ,dar simțeam că am să bubui dacă mai tineam mult în mine. Mă uit pe geam și văd mi de copii mergând spre copacul de lângă lac. Ies afară iar acolo o văd pe Ariana cu un.....vai de mine! Ce vrea să facă?

-Ariana? Ce faci? Lacrimile îi curg întruna.

-Daniela! Nu te apropia! Până la urmă nu fac nimic rău! Apa e adâncă!

-Ariana! Tu nu ști să înoți! Coboară acum de acolo! Era pe acoperișul cantinei si a vrut să sară în lac.

-Bine cobor acum! Se întoarce dar piciorul ii aluneca.

-Ariana! Norocul ei a fost ca a aterizat pe amorezul de fratemio.

-Mersi amorezul! Se ridică și vine spre noi. O iau în brațe și o strâng foarte tare.

.............

Merg prin pădurea asta de mai bine de o oră. Toți mergem fără să știm unde.

-O Haide! recunoaște Cristian!

-Nu ne-am ratacit! Doar explorăm natura! Toți ne dăm ochii peste cap si continuam sa mergem.Din tufiș se aude un zgomot.

-Am văzut chestia asta intr-un film! De după tufiș a apărut un criminal în serie! Inchitito în sec.

-Si cum s-a sfârșit? Fata mea era foarte speriata.

-Nu stiu! Am adormit înainte să se termine! Râde apoi pleacă. Râd și eu la fel de fals că ea.

Băieții se pun in fata noastră. Tufisul se mișcă din ce în ce mai tare. Din spatele lui apare un iepuraș.

-AAAAA! Unul dintre noi zbiară.

-Bun zbierat Daniela! Cristian râde de mine.

-Nu eu am zbierat! Mă apără chiar dacă știu că asta e adevărul.

-Dar atunci cine?

-Justin! Toți râd ,doar Justin sta si se uita la ei. Mama apare si ea de după tufiș.

-Dragilor! De ce ați plecat așa? Mă ia în brațe iar eu sufoata si plina de rușine ii spun

-Mama! Pe Justin de ce nu il umilesti în public? Întrebarea mea o face să zâmbească.

-El e băiat! Pe el nu il pot umili!

-Dar eu sunt fata si dreptul să îți cer să nu mă mai faci de ras! Toți zâmbesc apoi pleacă.  Cristian!

-Da?

-Putem vorbi?

-Sigur! Despre ce?

-Ce s-a întâmplat mai devreme.....chiar nu am vrut sa spun ce am spus! Nu am vrut sa te rănesc sau ceva de genul asta! Îmi prinde mâinile în ale lui și zâmbește.

-Stiu! De acea nu m-am supărat! Eu chiar te iubesc si nu stiu cum as putea sa ma supăr pe fetisoara asta a ta! Zâmbesc și mergem spre tabăra. Până la urmă cred că am să mă înțeleg cu el.

Bei! Chiar îmi pare rău că nu am mai scris dar am fost prinsă cu învățatul si cu cealaltă carte a mea. Va mulțumesc că citiți în continuare!
Puup😘