Tabăra De Vară[Volumul I Si II]

capitolul-12

Merg în fuga prin tunel până în camera mea. Merg în baie si închid ușa. O aud pe cea de la intrare deschizanduse. Jenny mă strigă.

-Eycan! Unde ești?
-În baie! Îmi fac un dus!
-Nu ști unde sunt prietenii tăi?
-Nu Jenny!
-Ok!

Imi dau jos halatul si merg spre căsuța din copac. Aceste fete se mișcă repede nu gluma. Ii vad pe prietenii mei coborând de acolo. Jenny începe și zbiara la ei.

-Ce căutați aici! Nu aveți voie să vă îndepărtați de tabără! Pentru asta, veți primi o pedeapsă! A mai fost si altcineva cu voi?
-Nu!
-Sper ca nu mințiți!
-Nu nu mințim! În acel moment spun:
-Si eu am fost cu ei! Uimiți, toți se uita la mine.
-Domnișoară Thamson, nu mă așteptam ca si dumneavoastră să faceti așa ceva! Toți veți suporta consecințele;! După ce pleacă Jenny, Anais îmi spune:
-Ai grijă! Asta, este doar o parte din ce pot eu să fac!
-ok.....toți se uita cu ochii mari la mine.
-Haideți să vă explic: am vrut sa ii fac o farsa așa că inloc de balsam i-am pus vopsea. Si de aici cred că știți ce a urmat!
-Cu siguranță!

Mergem spre cabana unde ne vom primi pedeapsa. Intrăm în biroul lui Jenny. Aceasta se ridică, ne studiază pe fiecare în parte. Începe și râde ,dar noi nu înțelegem de ce. Îmi fac curaj și îi spun:

-Scuzatima, dar de ce radeti!?
-Mă amuza pedeapsa voastră! Spusele ei mă înfricoșează.
-Să înțeleg că nu e ceva de bine?
-Da, Eycan! Va urez noroc!
-Dar pedeapsa?
-Am să o las pe Anais să vă pedepsească!
-Ce? Zbieram toți în cor. Nu ne puteți lăsa pe mâna ei! Până la urmă nu am făcut nimic rău!
-Se pare că mai vreți și o pedeapsă de la mine!
-Nu mulțumim! Haide Eycan! Fratele meu ma ia de acolo.

Am dat o în bara rău de tot. Ce proastă am fost. Cine știe ce pedeapsă o să ne dea. Cu siguranță ceva scârbos. O văd și o strig. Ea se oprește.

-Si, care este pedeapsa?
-Pentru tine! Cantina! Pentru Deniz toaletele fetelor! Pentru Jack curățenie în tabăra ,iar Mike toaletele băieților! Sper ca sunteți mulțumiți de prietena voastră! Ea va băgat în beleaua această! Jur că îmi vine să o lovesc cu ceva în cap.

Plec spre cantina. Intru si vad o grămadă de farduri jegoase aruncate în chiuvetă. Îmi pun sortul si ma apuc de muncă. Prima data spăl vasele. Am spart câteva doar din banalul motiv că erau prea multe, așa că m-am enervat si le-am aruncat pe jos. Apoi am șters mesele si am spălat pe jos. La ora prânzului abea ca mai puteam respira. Miile de adolescenți au dat navale în cantina. Aici parcă sunt la închisoare. Nu mă pot odihni. Trebuie doar să muncesc in fiecare minut. Cred că nu a fost ceva dificil pentru Anis să aleagă unde îmi voi ispasi pedeapsa. În fața mea apare, cu acelasi zâmbet tâmp, Alexander. Simt cum încep să roșesc ,iar picioarele îmi tremură.

-Buna!
-Buna!
-Ce cauți aici? Întreabă el râzând.
-M-au pedepsit!
-Cine?
-Prietena ta! Cred că s-a gândit că aici nu voi putea să mă odihnesc nici măcar o secundă! Felicitări ei! Cred că ce și-a propus a reușit!
-Acea ticăloasă a reușit să te bage aici? Începe și râde.
-Ti se pare ceva amuzant?
-Nu! Dar tot nu îmi vine să cred că ești aici!

Sunt salvată de soneria care mă anunță că pot să mă întorc înapoi în cabană mea. Merg exasperată spre cabana. Intru în ea si ma arunc cu fata pe pernă.

-O zi grea? O aud pe sora mea.
-Cea mai vrea din toată veata mea!
-Eh ,Haide! Trebuie să fi avut măcar o zi mai grea decât aceasta!
-Adică da! Cea mai grea zi din veata mea a fost ziua în care am cunoscut pe Anais! Am avut parte de atâtea farse din partea ei! Țin minte că în clasa a șasea, mi-a ascuns în ghiozdan un pui de porumbel mort! Nu îți poți imagina socul pe care l-am avut la văzul puiului!
-Este ingrozitor!
-Stiu! Pe ușă apare Alexander. Ii face semn cu mâna Denizei să plece. Ori cât aș fi insistat să rămân ,ea tot a plecat.