Tabăra De Vară[Volumul I Si II]

O chestiune nu prea importanta

Alexander

Kim se plimba de o oră întruna . Este foarte agitată. Nu avem nici o veste si nici nu știm ce o să facem dacă va pati ceva grav. Medicul acela sta de o oră și o privește notând ceva pe foaia alba. Când ieși, toți sărim în picioare.

-Care dintre voi este iubitul fetei? Ridic mana. Vrei sa vorbim între patru ochi? Aprob si mergem intr-un loc mai retras.

-Domnișoară suferă de epilepsie! Acest diagnostic ii poate afecta mintea și va avea probleme mult mai mari dacă nu este tratată! Simt cum pământul îmi fuge desub picioare.

-Își va reveni? Îngrijorarea mea se înrăutățește.

-Are nevoie de îngrijire! O las pe mâna dumneavoastră! Sa aveți grijă de ea! O văd pe Eycan deschizând ochii. Doctorul merge spre ea.

-Dacă nu va suparati, as vrea sa ii dau eu vestea!

Intru în salonul ei. Fata ei luminoasa este așa de palidă și slabă.

-Unde sunt ceilalți? Vocea ei este foarte slăbită. Ce s-a întâmplat?

-Eycan! Va trebui să stai sub supravegherea medicului! Ai epilepsie!

Eycan

La auzul cuvintelor, simt cum inima îmi fuge din piept.

-Glumești ,nu? Lacrimile încep să îmi curgă pe obraji.

-As vrea eu să fie doar o glumă! Dar nu este! Il vad cu ochii înlăcrimați.

-Unde e prietena mea? Știe despre asta?

-Este afară și nu, nu știe! Aveam de gând să îi spun! S-ar repede să îi spun

-Nu trebuie! Sa nu ii spui! Nu vreau să o ingrijorez cu problemele mele! Asta este secretul nostru! Da din cap apoi le spune si celorlalți să intre.

-Eycan! Prietenă mea vine să mă ia în brațe. Ce ai pățit? Ești bine?

-Da sunt bine! Doar o mică răceală! Nu mă prea pricep să mint.

-Este din cauza ca nu mănânci cum trebuie! De acum înainte eu însumi o să mă asigur că tu te hranesti așa cum trebuie! Încep și râd.

-Kim! Stai liniștită ! Eu sunt bine! Mai bine ți-ai face griji pentru sarcina ta! O las cu gura căscată.

-Ce? De unde ai știut? Cine ți-a spus? Doar eu si mama știam! Fata ei este așa de mirată.

-Asta se întâmplă dacă îți lași lucrurile împrăștiate prin cabană! Cine este tatăl! Se uita la Mike.

-Ce? Si cat timp ați fi vrut să îmi ascundeti asta? Îmi pun mâinile în sold si ridic din sprânceană!

-Mă gândeam că o să fi supărată! Vorbele lor mă amuză.

-Cum să crezi așa ceva Kim? Eu ți-am fost mereu alături și îți voi fi în continuare! Mă bucur așa tare pentru voi! O iau în brațe. Simt cum răul își face loc din nou. Din cate stiu eu de la epilepsie nu versi așa de des. Poate că este din cauza durerii de cap.

-Alexander! Când vom pleca înapoi în tabăra? Il întreb ușor curioasă.

-Azi! Ne vom întoarce dacă situația ta se înrăutățește! Ii zâmbesc și merg să mă schimb.

Plecăm spre tabăra. Fratele meu nu a putut veni pentru că este ocupat cu pedeapsa pe care ia promis Jennny. Când mă întorc îl găsesc stand pe o bancă visând.

-Hei! La ce te gândești? Mă ia în brațe.

-Mi-am făcut griji pentru tine! Ce ai pățit? Mă uit puțin în pământ.

-Am răcit puțin! Nu este nimic grav! Il vad cum sufla usurat. Dar dacă mă mai învârti așa, am să te arunc din nou în lac! Mă ridic si merg spre cabana. Acolo masa este plină de mâncare.

-Ce se petrece aici? Văzând mâncarea mi se face foame.

-Am promis că am să fiu atentă la alimentația ta! Ia loc!

-Vrei să mă faci cat un porc, sau vrei sa ai grija de sănătatea mea? Fata ei este ceva gen" executa si nu mai pune întrebări!" .Îmi inti de un bol cu fructe. Mănânc câteva dar simt ca am sa pusc.

-Gata, Kim! Am mâncat destul pentru azi!

-Asta este doar gustarea! Haide mănâncă! Tonul ei este unul nu tocmai calm.

-Mănâncă tu! Ai doua persoane de hrănit! Sau trei si de ce nu patru! Începe să zâmbească.

-Mănânc doar dacă mănânci si tu! A si mâine merg la control! Tu mă vei însoți! Un zâmbet larg își face apariția.

-Cu siguranță că te voi însoți! Dacă ai nevoie de ceva, doar spunemi!

După ce mănânc aleg să mă culc puțin. Aceasta zi a fost una grea pentru mine. Totuși, mă macină o întrebare. Ce caută Anais în cabană noastră? Mă tot întorc pe o parte si pe alta, dar gândul îmi zboară la Alexander. Dacă e bine, dacă scorpia aia nu ia făcut ceva. Sau dacă nu ia făcut ceva Reea si Anais. Vreau sa ma ridic dar senzația de vomă revine. Stau intimsa peste toaleta pe podeaua rece. Situația mea se agravează pe zi ce trece. Cred că nu am să mai pot să ascund boala mea prea mult timp. Dar trăiesc cu sentimentul că va fi mai bine.