Tabăra De Vară[Volumul I Si II]

"-Eu Aniana.....Ăăăăă......Ariana!"

Cristian

Mă uit la Daniela care vorbea cu nu știu cine pe telefonul ei. As vrea sa vad cine e și ce vrea de la ea. Daca o place? Sau mai rău...Daca îl place? Merg spre ea și o iau in brate. Se face confortabila lângă mine. Mă uitam la ce scrie ea și un mic "Te iubesc!" Îmi sare in fata ochilor.

-"Te iubesc!" Îngână vocea băiatului, iar ea nu înțelege.

-Iubitule ,știu că acesta nu ai fost tu! Ia zimi pe cine mai îngâni de data asta! Îi arăt cu mana la micul ecran ce strălucea foarte puternic.

-Te referi la Ari? Rămân uimit și mă uitam la ecran cu gura intre deschisă.

Atunci ea începe sa rada. Nu știu cum ,dar în aceste momente tot nu mi-am revenit. Mă așteptam să vorbească cu un băiat ,dar nici decum cu ea. Adică....Mă așteptăm ,dar nici măcar cinci minute nu au trecut de când a plecat și ei îi e dor de ea. Un mic zâmbet ii apare pe buze. Se așează din nou lângă mine. Nu mai puteam rezista fara sa ii simt buzele moi, așa că am acționat. Ușor uimită îmi răspunde la sărut. Un sărut ce până acum daca îl primeam de la oricare fata ,nu era la fel de liniștitor, insa când îl primesc de la cea pe care o iubesc foarte mult, mi de fiori mă trec pe șirea spinării. Cred că cel mai periculos lucru pe care l-aș face pentru a o salva pe ea ,ar fi sa mor. Știu că asta ar distruge orice speranță a ei de a mai trăi fericita. Îmi revin din vise când îmi dau seama că ea se zbătea din strânsoarea mea.

-Daca vrei sa mai trăiesc, am nevoie de aer! Râd puțin înfundat, apoi mă așez din nou la locul meu. Ea face la fel.

Mâinile mele îi mângâiau coapsele. Oricât le-aș spune sa nu le atingă, tot ce vor ele fac. Decât sa mă doară capul... Lasale să facă ce vor ele. La scurt timp, Ella (așa îi spun eu mai nouă) a adormit în brațele mele. O așez pe pat și îi dau câteva șuvițe rebele de pe obraz. E așa de frumoasă când doarme! Îi dau un mic pupic in creștetul capului. Aceasta zâmbește parcă din senin și un bâlbâit" te iubesc!"  a ieșit din gura ei. Murmur un "Și eu!" apoi mă așez lângă ea. Mă jucam cu o șuviță de-a ei care părea să aibă o alta culoare de cea a parului ei blond. Se trezește speriată facanduma și pe mine să tresar. Ochii ei erau înlăcrimați, iar privirea ei era una așa de tristă.

-Nu știu dacă a fost un vis sau realitatea ,dar nu vreau sa pleci! Rămâi aici! Am nevoie de tine! Mă uit la ea amuzat dar și trist de cele spuse. M-au lovit drept in inima aceste cuvinte. Știu că nu e momentul potrivit, dar mă joc puțin cu ea.

-Si daca as pleca, tu o sa ai pe cine sa te bazezi! Prietenele tale îți sunt aproape, și cel mai important...Ele te iubesc! Nu știu dacă din cauza mea sau din cauza coșmarului,dar lacrimile îi curgeau una upa alta.

-Dar cum sa mai stau aici când tot ce aveam noi este și va fi aici? Cum sa mă gândesc la iubirea prietenelor mele când tot ce am eu ești tu? Spune Cristian! Cum?

-Iti primit că orice sar întâmplă, eu voi fi mereu aici pentru tine! O simt cum sufla ușurată, apoi mă sărută scurt.

James

Stau si mă uit la tavanul luminat de micul bec. Așteptăm că cineva sa bata la ușă aia nenorocita sau sa intre în viteză așa cum face Sofia când e nervoasa și are nevoie de un sfat. Mă plictiseam de numa. De când a plecat Ariana toți nu mai sunt așa de bine dispuși. Parcă acea fată le dădea un impuls spre nebunie. Era atât de fresh in fiecare zi de parcă avea ce se născuse. Daca nu mai e ea, totul a căzut în cap. Justin nu mai are pe cine sa tachineze, fetele de uita la filme romantice in timp ce mănâncă Nutella cu chipsuri, iar Cristian le privește și de mira cat de mult pot mânca. Eu aștept ,aștept și tot aștept că un miracol să apară sa le lumineze fetele.