Tabăra De Vară[Volumul I Si II]

"-Nu te supăra dar, si prăjiturile reginei Charlotte ar fi fost mai bune!"

Cristian

Eram in cabana mea și a Danielei. Se holbează de câteva ore la tavan. Sincer mă for pe mine ochii la cat am privit-o, darămite pe ea.

-Daniela! Își mută privirea spre mine. Părul îi era împrăștiat pe toată perna, iar ochii ei....ochii ei de un căprui intens te purtau pe alta planeta. As vrea sa o pot ajuta, să îi spun că totul va fi bine, dar la naiba, știu că nu va fi. Vreau sa ii vad din nou zâmbetul pe buze ,nu acea față încruntată și speriata pe care o are. Sincer, și eu as fi avut o trauma daca as fi pățit așa ceva. Mă uitam la ea involuntar.

-Cristian, nu te mai holba la mine și spune odată ceva! O vad cum.vrea să se ridice, dar amețește și cade jos. În drumul ei spre podea a dat cu capul de dunga patului. M-am speriat așa de tare încât am văzut din picioare și am închis ochii. M-am apropiat de ea și am văzut puțin sânge. Mi-am dat seama că s-a zgâriat pe gat.

Am mișcat-o ,dar nu se trezea. Am inceput să mă panichez.

-Daniela! Daniela ,uite, sunt aici! Trezește-te! Țipă la mine, zbiară doar trezește-te! Sofia a intrat în camera, iar atunci când a vazut-o ,a început să se impancienteze. Super! Acum trebuie să o trezesc și pe Daniela și să o liniștesc și pe Sofia.

                  °~°~°~°~°~°~°~°~°~

Acum stătea pe pat și de uita la mine. Si-a dus mana la gât și imediat am auzit cum a scâncit. Am uitat de rană ei.

Am luat repede trusa de prim ajutor și i-am îngrijit rana. Nu știu cât voi mai putea continua cu ea în felul ăsta. Nu vrea să mănânce și cred că din această cauză a amețit.

-Auu! Mi-am dat seama că am apăsat prea tare pe locul lovit.  I l-am pansat apoi am tras-o lângă mine.

Mă jucam cu părul ei. Mă ridic și o las sa se întindă. Pregătesc ceva de mâncare. Când mă întorc ,îi așez tava în fața și îi fac semn să mănânce. Se strâmbă puțin, apoi împinge tava în spate.

-Haide ,Daniela! Mănâncă ,daca nu nu o sa te faci bine! Îmi scoate limba ,apoi își încrucișează brațele.

-Nu vreau să mănânc! Am mai pus pe mine câteva kilograme și nu vreau sa mănânc! Mă face să o privesc insistent. Până la urmă cedează. Bine mănânc doar nu mă face să mă simt vinovată! Incepe să mănânce. Ce bine că am convins-o.

Sofia

Stăteam în brațele lui Jace și priveam tavanul. Vocea mea sparge liniștea dintre noi​.

-Imi pare așa rău de Daniela! Daca as fi pățit eu asta....

-Da-ti peste gura! Nu știu ce m-aș face fără tine! Am zâmbit la gândul că el chiar își face griji pentru mine.

-Ce frumos! Mă liniștește gândul că îți pasă de mine! Îl strâng în brate.

-Sof....mă lași....fă..ra....aer! Am chicotit și i-am dat drumul. Un gând oribil mi-a trecut prin minte. Mi-a picat fața instantaneu.

-Ai pățit ceva?

-Nu doar că...ști că nu va fi așa mereu! Adică ,noi nu o sa ne înțelegem așa de bine! Mă tot gândesc la acea zi și nu o aștept cu nerăbdare! As vrea că timpul să se oprească și noi să putem rămâne așa cum suntem acum! Mă uitam parcă prin el. Privirea mi sa mutat pe podeaua alunecoasa. Îmi aduc aminte atunci când aveam în mână o tavă plina de prăjituri, iar atunci când am venit din bucătărie, am alunecat așa tare încât toate prăjiturile au văzut în capul meu. Am chicotit mult mai tare decât m-aș fi așteptat eu.

-Ce este? Am ceva pe față sau...

-Nu, nu! Mi-am amintit ceva! Se uita la mine foarte curios.

-Si eu vreau să știu! Fa-ma sa râd!

-Bine îți spun! Mai ști atunci când am făcut noi prăjituri? Atunci când am venit în fugă din bucătărie și am alunecat așa de tare încât ai fi putut paria ca mă aduni cu fărașul de pe jos? Ei la asta mă gândeam!

Justin

-Ei bine....Acea zi in care erai plina de prajituri a fost o zi de sărbătoare! Nu am fost nevoiți să mâncăm prăjiturile tale! Se uita la mine ,apoi îmi dă un cot în stomac.

-Ei haide! Nu erau așa de rele! Își dă ochii peste cap.

-Sofi, nu te supăra dar, și prăjiturile reginei Charlotte ar fi fost mai bune!

-Ești nesimțit! Se întoarce cu spatele la mine și își încrucișează brațele.

-Draga mea, eu glumeam! Te pricepi de minune la de-astea! Se întoarce și îmi dă un sărut scurt.

-Știu găgăuță! E așa de frumoasă când se supăra. Am chef sa fac ceva amuzant! Adevăr și provocare? Dau din cap afirmativ.

       °~°~°~°°~°~°~°~°~°°~°~°~°~

Învârt de sticla ,iar aceasta pică pe....Daniela. Doamne să vezi ce mi-o iau eu acum!

-Adevar sau provocare! Întrebarea ei mă face să tresar.

-Provocare cred....

-Te provoc să mergi până în parcul de la aproape 500 de metri distanță de tabără.....

-Ușor!

-Nu am terminat! Sa mergi doar in boxeri! În spatele meu se auzeau doar "oooo"-uri cea ce mă face să zâmbesc.

-Dar acolo se întâlnesc mereu la ora asta cei de la liceu! Se uita malefic la mine.

-Exact! Nu am ce face așa că plec spre parc. Doamne ce mai zi!

Nu mă înjurați că nu am mai postat, daaar....îmi cer scuze! Sper să treceți și peste cartea mea LEGĂMÂNTUL! Va aștept și acolo cu drag!