REMEMBER ( Niall Horan Fan Fiction ) PAUZA

O zi foarte ciudata

Ma trezesc cu o durere imposibila de cap si de stomac in patul meu, cum am ajuns aici? O nu copilul meu? Te rog Doamne  sa nu il fi pierdut, cred ca voi muri, macar atat sa mai am si eu de la Niall daca iubirea lui nu o pot avea. Desi imi este dor de atingerile lui, buzele lui, chipul lui, de tot, imi era dor de tot ce era legat de el si de el.

Ma ridic din pat ametita asa cum eram si eram pe punctul de a pica din picioare dar cineva ma prins in secunda urmatoare, acea persoana fiind Eleanor, slava cerului ca ma prins altfel cine stie ce prostie mai faceam.

Eu: Merci El, daca nu erai tu cine stie ce se mai intampla.

El: Stai linistita Kat, nu te mai forta atat, ar fi mai bine sa stai jos.

Eu: Nu vreau sa merg jos, cine mai este colo?

El: Toti.

Eu: CE?

El: Da , suntem toti si cand ma refer la toti spun ca suntem chiar toti.

Eu: Chiar si Niall?

El: Da si Niall.

Eu: O Doamne, de cend nu l-am mai vazut, El imi este prea dor de el sa il simt , sa il ating, sa imi spuna cuvinte frumoase la ureche, este prea dureros sa te gandesti ca l-ai avut si l-ai pierdut doar printr-o simpla prostie care nu a fost a ta, a fost a altuia si el la crezut pe el nu pe mine, stii cat de mult doare sa stau si sa vad cand se saruta cu Barbara? Sa nu fie aici langa mine si sa ma ajute, sa ma alinte, dar este imposibil se vede ca el nu mai tine la mine, deci trebuie sa ii arat ca nici mie nu imi pasa, trebuie sa incerc sa trec peste si sa il uit nu El?

El: Este treaba ta , nu ma bag, tu alegi.

Eu: OK. Hai jos.

Am iesit cu El pe urmele mele din camera coborand jos la parter. Cand am ajuns acolo era varza totala , din cate am intels la spusele lui El pe scari sunt aici ca sa se pregateasca pentru premierea filmului THIS IS US, vad ca toti fugeau in diferite parti si nu stiu cum dar Niall ma vazuse si se uita la mine cu multa blandete si dragalasenie? Ce? Am pierdut eu ceva? Nu trebuie sa plec de aici. Eram pe punctul de a pleca si a luao pe scari in sus cand El ma oprit.

El: Unde te duci nu mai stai?

Eu: NU, nu prea ma simt bine.

Harry: Stai mai aici, uite canapeaua este atat de pufoasa si curata , hai aici pe ea.

Eu: Nu Harry, ma duc sus.

Niall: Stai aici te rog.

La spusele lui Niall am inghetata, nici prin ruptul capului nu imi trecea ca tocmai domnul Horan va spune asa.

Nu voiam sa mai raman. Prima data a insistata Harry, iar dupa a plecat cu Louis, la urama am vazut ca a insistata si Niall ceea ce ma lasat fara cuvinte. Era scaparea mea, pana cana Eleanor s-a pus in fata mea si nu am mai putut sa plec.

Uite ca vin si Niall cu Louis si Harry din bucatarie, mda tipic lor. Eu m-am pus pe canapea langa Zayn care era foarte linistit. Liam vorbea cu Danielle si mai trageau cate o privire la mine.

Niall vine si se pune langa mine in partea stanga. Isi pune bratul drept peste umerii mei, tragandu-ma mai aproape de el . Gest care ma lasat putin cam nedumerita si uimita. Acum stateam cu capul pe pieptul lui. Acesta mi-a pus mana pe pantec incepand sa il mangaie cat de tandru putea, alt gest de-al lui care ma lasat uimita. Stiam ca nu era bine ce fac, dar imi era prea dor de el. Nu am mai spus nimic pana cum, dar Eleanor isi daduse seama imediat. Niall intre timp mi-a dat un sarut pe frunte si dinou alt gest de-al lui care ma lasat muta. Mi-am intors privirea, iar el se juca cu parul meu si se uita in gol. Parea foarte concentrat pana cand m-a vazut ca ma uitam la el, asa ca m-am mai sarutat o data pe frunte si mi-a zambit, ok baiatul asta devine ciudat. I-am zambit si eu.