strigăt neauzit | k.th& j.jk

I

În urmă cu 4 ani

  Stau liniştit în cameră uitându-mă pe geam la stropii de ploaie care cad pe asfaltul rece, când dintr-o dată aud o bubuitură de jos . Nu bag în seamă aşa că continui să mă uit .

— Sper să mori ! țipă un bărbat cu putere.

   În acel moment sar ca ars din pat şi cobor scările în grabă . Mă duc la bucătărie însă uşa este încuiată.

— Este totul în regulă? întreb eu puțin speriat.

  Venea un miros înțepător de alcool de pe hol şi din bucătărie , semn că tata iar a venit băut acasă.

— Sigur , scumpule ..aud vocea mamei aproape stinsă.

  Mama şi cu tatăl meu nu s-au înțeles niciodată, mama fiind mai mereu bătută de el. Fratele meu mai mic şi sora mea mai mică au văzut de vreo 3 ori ce se întâmplă , rămânând puțin dezamăgiți şi judecându-mă că nu o pot apăra pe mama , însă ei nu ştiu că de multe ori mi-am luat şi eu bătaie de la el , lăsându-mă să zac lângă mama , niciunul dintre noi doi neavând curajul de a da în el sau de a-i reproşa ceva .

— Mi-ar plăcea să ştiu de ce e uşa încuiată , zic eu dur .
— Pleacă de aici ,puşlamao ,îi aud vocea tatălui meu.

   Fratele meu mai mic a coborât în grabă scările venind şi trăgându-mă de tricou , în spatele lui aflânduse sora noastră.

— Te rog , măcar de data asta ..apăr-o pe mama . zice el aproape plângând.
— O să încerc.. zic şi-l mângâi pe cap.

  Dau puternic cu piciorul în uşă până aceasta cade făcând un zgomot puternic .

— Fir-ai tu al dracu, copil prost ! zice tata stând cu un cuțit în mână .

  Fratele şi sora mea au început să țipe stând în pragul uşii. Mi-am întors capul spre ei şi le vedeam fețele înfricoşate . Se uitau spre mama care zăcea într-o baltă de sânge.

— Nu eşti bun de nimic , Taehyung, îi aud vocea stinsă a fratelui meu.

  În totdeauna am fost judecat de către alții , nimeni neştiind ce se află de fapt în sufletul meu , înafară de mama : dezamăgire , tristețe , ură , dezgust.

  În acel moment m-am înfuriat şi am sărit pe tata începând să-i dau cu pumnii în față , desfigurându-l . După un timp şi-a dat şi ultima suflare.

— Eşti..un monstru, a zis sora mea tremurând.

  Eram pătat de sânge şi aveam o față de om psihopat. În sfârşit reuşisem să mă exteriorizez. Nu ştiu de ce am reacționat aşa . M-am dus lângă mama şi am luat-o de mână începând să plâng .

— Îmi pare rău că nu te-am putut salva la timp .. nu ştiu cum voi putea să am grijă de frații mei . Îmi pare atât de rău mamă..

  Frații mei se uitau la mine dezgustați ca şi când n-aş fii înseamnat nimic pentru ei.

— Am făcut tot ce am putut ..îmi pare rău , le zic eu .
— De ce ai lăsat-o pe mama să moară? De ce l-ai omorât şi pe tata..? întreabă fratele meu
— Atât am putut , înțelege ! Nu ştii tu prin câte am trecut şi eu şi mama ca să nu vă bată şi pe voi ! Încetați să mă judecați , dacă îl lăsam în viață până acum eram şi noi bătuți , poate morți . țip eu la ei , sora mea începând să plângă .
— O să ne ducem la bunica .. zice el .
— Poftim?! Mă lăsați singur?
— Eşti un monstru , un nimic..dacă ne faci şi nouă ce i-ai făcut tatei?
— Te credeam mai deştept ..cum poți crede asta? Sunt fratele vostru , vă iubesc enorm ,zic eu plângând.

   Mi-au întors spatele şi au plecat în camera lor făcându-şi bagajele lăsându-mă în urmă .. voiam să țip , dar cine mă auzea?

   După o săptămână le-am făcut înmormântarea părinților participând numai eu la ea . Din acel moment mi-am dat seama cât de singur sunt ..Speram să apară cineva în viața mea .