strigăt neauzit | k.th& j.jk

XV

Jimin POV

Am început să mă simt singur şi respins de când Jungkook este împreună cu Taehyung . Ei doi mai mereu ies împreună , stau împreună , pe mine nebăgându-mă în seamă ..

"Mă simt..gelos?"

Acum ceva timp am simțit o mică atracție față de Jungkook , însă am încercat din toate puterile mele să o resping , reuşind , însă de când stăm în aceeaşi casă ..iar a revenit acel sentiment.

Problema şi mai mare este că Taehyung se află între noi doi . Într-un timp crezusem că îmi place de el , simțind un gol in stomac , dar de fapt era lipsa mâncării.

— Mochi , noi plecăm . Ne vedem mâine ! țipă Jungkook de pe hol

— Nu vă grăbiți să ajungeți prea curând.. şoptesc

Mă ridic de pe canapea ducându-mă în cameră în căutarea telefonului . Am de gând să mă distrez în seara asta .

Iau telefonul şi-l sun pe un vechi 'prieten' , care mă ajută când dau de greu . Acest băiat mi-a arătat calea pe care mă aflu acum , şi totuşi nu regret.

— Te pot ajuta cu ceva? întreabă băiatul de la celălalt capăt al telefonului.

—Hmm , cred că ştii deja ce vreau . zic senzual

—În regulă , trimite-mi mesaj cu noua locație .
-—Ne vedem . spun şi închid

Se aude un ciocănit în uşă semn că mi-a sosit " prada" . Îl învit înauntru el analizând încăperea.

—Mochi , unde ai ajuns scumpete? întreabă râzând

—Exact unde trebuia , însă să zici mersi că nu mai miroase a alcool şi alte lucruri.. zic strâmbând din nas

Îl conduc în camera mea unde începe să cotrobăie după ceva .

—Ce cauți acolo , moşulică? întreb

—Prezervative.

— Fii serios , chiar crezi că te pot lăsa gravid?

— Tehnologia avansează , scumpete .

—Eu nu sunt tehnologie , aşa că mişcă în pat . spun şi-l iau în brațe .

Îl aşez pe pat el uitându-se mirat la mine .

—Acum ce mai e? întreb

— Data trecută tot tu mi-ai tras-o , de ce nu schimbăm locurile? întreabă el senzual

— Nț..fie .

După mult timp în care s-a jucat cu hainele mele şi ale lui , depunând săruturi ici-colo şi excitându-mă la maxim , a sosit şi momentul.

—Haide scumpete , geme numele meu . zice el gâfâind.

— Ah..Yoongi... V-vreau mai ..mai repede.

Şi asta făcuse până când ne-am eliberat amândoi .

Uşa de la intrare se aude , la fel şi râsetul lui Taehyung.

— Ah , la dracu ! înjur

—Ce-i scumpete? Aici nu mai ai voie să chemi bunăciuni? întreabă râzând

—Nu , aici sunt reguli , dar să ştii că regulile sunt chiar bune în anumite cazuri.

—Hmm.. dacă ai balcon în camera , pot sări . zice Yoongi uitându-se pe geam.

S-a îmbrăcat , a deschis uşa balconului , m-a sărutat scurt pe buze şi a sărit , ajungând jos şi făcându-mi cu mâna. L-am urmărit cu privirea până a ieşit pe poarta curții ca să fiu sigur că nu-l văd cei 2 amorezați.

Când mi-am adus aminte de Jungkook m-am pus pe pat şi am început să plâng . De ce trebuie să sufăr atâta după el? De ce a trebuit să se întâmple acele lucruri în trecut?

" Măcar Yoongi mă mai poate face să uit de Jungkook .."