strigăt neauzit | k.th& j.jk

XII

Jungkook POV.

De ce mă doare atât de tare sufletul? Oare merit asta după tot ce am pățit în viața mea? Şi chiar de la cei mai buni prieteni .. Sunt atât de indecis şi confuz . Am ştiut de la început că dacă vine şi Jimin nu o să iasă totul bine..

Când am ieşit de la facultate am căutat ca nebunul 30 de minute o florărie . Voiam să-i cumpăr cel mai frumos buchet lui Taehyung şi să-i spun cât de mult îl iubesc , însă.. Totul s-a dus naibii.

Îl aud pe Taehyung suspinând , asta făcându-mă şi pe mine să plâng mai tare . Jimin nu prea pare afectat de această situație , sunt sigur că pentru el , Tae , este doar alt tip pentru plăcerile lui ..

**

Mă ridic din pat când aud un zgomot din camera de lângă mine. Mă uit la ceas şi văd că e 3 dimineața . Se pare că am adormit plângând.

Ies încet din cameră şi mă uit pe hol , dar nu văd pe nimeni , aşa că păşesc lent spre camera lui Taehyung . Ajung în dreptul uşii lui şi apasă pe clanță.

În cameră este beznă şi nu pot să văd nimic . De ce a mai tras draperiile dacă e noapte?

— Taehyung? şoptesc încet .
— Mhmm..încă 5 minute .

Mă îndrept spre locul de unde se auzea vocea lui , şi când ajung mă împiedic de ceva , cad şi dau cu capul în pat .

— La dracu , Jungkook ? Ce cauți aici la ora asta? întreabă Tae somnoros
— Eu ce fac? Tu ce naiba cauți pe jos , prostule?
— Părea podeaua tristă şi mă gândeam să o îmbrățişez . Ce crezi că pot să fac? Am avut un vis şi am căzut din pat ..Doamne .. zice exasperat şi se ridică de pe jos aprizând lumina.

Era doar într-o pereche de pantaloni de trening . Ce corp frumos are ..şi slab e perfect.

— Jungkook , vezi că-ți curge salivă la colțul guri. zice râzând

M-am întors cu spatele la el ruşinându-mă.

— Haha , amuzantule . Să mai slăbeşti şi tu , am crezut că e cutremur când ai căzut din pat . spun şi dau să ies pe uşă.

El nu se opune şi mă lasă să ies , însă mă opresc pe hol , Taehyung stând în uşă şi uitându-se la mine .

— Şi ..ce aştepți? întreabă el încet ca să nu-l trezim pe Jimin.
— Ăăm..Am văzut buchetul de flori pe biroul tău . Să ştii că alea nu sunt pentru tine.
— Nu? Atunci pentru cine sunt?
— Pentru o profesoară , trebuie să i le dau în dimineața asta . zic panicat

Vine lângă mine şi mă întoarce cu fața spre el.

— Şi dacă ți-aş spune că te iubesc..? întreabă el uitându-se adânc în ochii mei ..
— Eu zic să ne punem la somn. Ia uite cât e ceasul , noapte bună .

După ce am spus asta am fugit repede in camera mea încuiând uşa , mai apoi auzindu-l pe el chicotind ,apărându-mi un zâmbet idiot pe față.

"De ce mă simt atât de mic şi slab când sunt lângă tine? Am sentimente pe care nu le-am mai avut în viața mea ..Nu atât de puternice. "