strigăt neauzit | k.th& j.jk

XXVI

Sunt trezit de către un sunet asurzitor foarte enervant . Îmi deschid încet ochii încercând să-mi dau seama unde sunt . Taehyung era tot în pat cu ochii închişi , însă pieptul lui nu se mai ridica . Mă uit speriat la aparatul care arată pulsul şi văd doar o linie roşie care merge în continuu .

— NU ! Nu se poate ! încep să țip de disperare, în sală intrând 2 asistente care au ieşit imediat în căutarea unui doctor.

În mai puțin de un minut s-au întors foarte panicate cu tot felul de aparate cu electroşocuri .

— Băiete , dacă vrei să trăiască nu te implici în ce facem noi acum şi stai de-o parte . îmi zice serios doctorul , eu doar aprobând speriat din cap

Au luat 2 metale şi au început să le frece apoi le puneau pe pieptul lui Taehyung , făcând mici scântei. Mă muşcam de limbă ca să nu urlu din cauza durerii pe care o simțeam în piept .

" Te rog , Taehyung ! Trezeşte-te ! Nu poți muri acum .. Nu am aflat încă de la cine sunt acele mesaje.. "

Taehyung POV

— Jungkook !! Ascultă-mă , te rog ! țip

Îi pot auzi şi simți gândurile şi sentimentele , dar nu înțeleg de ce nu mă poate auzi . Trebuie să fie ceva..

Mă îndrept spre Jungkook şi mă pun peste el exact în poziția în care stă , brusc făcându-se totul alb .

— Taehyung ! îl aud pe Kookie strigând

Mă uit în dreapta mea şi-l văd alergând spre mine , mai apoi sărindu-mi în brațe .

— Mi-a fost aşa dor de tine . îi zic plângând

— Iubitule , nu mai plânge .. zice ştergându-mi lacrimile , apoi sărutându-mă pe frunte. Unde suntem?

— Sincer să fiu , habar nu am , dar sunt sigur că sunt mort . zic dând din umeri , Jungkook făcând ochii mari.

— P-poftim?! Glumeşti ,nu? Ăsta e un vis prost din mintea mea şi atunci când o să mă trezesc vei fi lângă mine ținându-mă în brațe !

— Îmi pare rău să-ți zic , dar greşeşti scumpule .. spun trist

— Atunci ce e locul ăsta?

— Nu ştiu..cred că e un fel de conexiune între noi 2 . Uite , nu am vrut să vorbim despre locul în care ne aflăm ..am vrut doar să-ți zic că te-am iubit enorm .

— M-ai iubit? întreabă Jungkook strângând pumnul

— Da , să-ți găseşti o persoană mai bună decât mine şi să-i dai ei sau lui inelul pe care trebuia să-l port eu . Să fii fericit şi să-ți trăieşti viața în continuare . Te voi veghea mereu şi orice ai face eu o să fiu mândru de tine . Te ador ! îi spun în timp ce începeam să văd în ceață

— Nu..nu poți face asta ! Este doar vina lui Hyun , sunt sigur de asta .. Eu nu ți-am trimis acele mesaje , crede-mă Taehyung ! Nu te-aş părăsi niciodată pentru nimic în lume . țipă Jungkook de nervi şi de tristețe .

— Îmi pare rău , acum nu mai putem să dăm timpul înapoi.. Că ai fost tu , că a fost el , nu mai are nicio importanță , faptul este consumat . zic în timp ce dau drumul la lacrimi .

 — Taehyung.. te iubesc . spune şoptit apropiându-şi buzele de ale mele

— Îmi pare rău, Jungkook.. spun şi-l sărut pentru ultima dată , apoi totul devenind negru

Jungkook POV

Mă trezesc întins pe pat cu o asistentă lângă mine care îmi băga nişte seringi în vene .

— Domnule Kim , sunteți bine?

— Mă scuzi? Eu mă numesc Jeon Jungkook . zic confuz

— O doamne , are pierderi de memorie . zice doctorul

" Ce se întâmplă aici? "

" Nu te speria Jungkook.. vei trăi prin mine şi eu prin tine tot restul vieții .. "

" Taehyung..! Salvează-mă ."

" Degeaba strigi , Jungkook .. Nu te poate auzi nimeni . "

Sfârşit