Asul Din Mânecă (Vol. 1) Finalizată

Parasita.

Plimbandu-ma prin cladire ii dau seama ca nimeni nu mai era prezent acolo, nici urma de fata sau de prietenii mei. Eram singura, iar politia si ambulanta erau deja pe drum.

Ma grabesc sa ies din cladire. Receptionera nu mai se afla la biroul ei.

Strada era pustie. Imi dau jos pantofii si incep sa umbu desculta pe asfaltul rece si umed. Simteam ca nu mai pot rezisa, ca durerea si teama ma invaluiau din ce in ce mai tare si nu ma lasau sa ma misc din dura lor imbratisare.

Ajung indrepul unui tunel si cad pe jos. Imi duc genunchii la piept si incep sa plang. Scot telefonul din geanta plic si il apelez pe Kevin. Acesta nu raspundea.

Imi fac curaj si ma ridic in picioare. Incep sa merg singura pe strada spre casa. Aveam de batut intregul oras la pas. Pentru a ajunge mai repede acasa, decid sa o iau pe scurtaturi, printre blocuri. Proasta alegere.

La un moment dat, in cartierul cu parcul in care mergeam cand eram mica, cineva ma prinde de brat si ma intoarce cu fata spre el. Era un barbat din cate imi puteab da seama. Un barbat inalt, bine facut.

-Ce cauta o fata ca tine noapte printre blocuri? ma intreaba persoana respecitva.

-Merg acasa.

- Ti-e teama de mine, nu?

-De ce mi-ar fi? ii raspun si ies din mana lui.

-Iti pot face ceva rau, nu crezi?

-Uitati, nu am chef de prostiile dumneavoastra, bine? Daca aveti chef sa va bateti joc de cineva sa stiti ca ati gresit persoana.

-Esti dura cu mine, fetito? spune si se apropie de mine exagerat.

- Lasati-ma dracului in pace! Nu mi-e teama. Nu ma speriati.

-Ai noroc ca mi-e mila de tine. Esti plansa si se vede asta...

-Nu am nevoie de mila. Vreau doar sa se termine bine...

-Vrei sa te insotesc pana acasa? ma intreaba necunoscutul.

-Nu, multumesc! Nu mai am mult. Ii zic si plec.

Curand ajung acasa. Intru si ma indrept direct spre camera mea. Imi asez hainele inapoi si ma decid sa fac o baie. Las apa fierbinte sa curga si aduc doua lumanari pe care le aprind si le pun pe dunga venei. Voia sa stau in intuneric si sa nu ma mai gandesc la seara asta. Inchid ochii si ma las cu capul in apa. Era asa bladna cu mine. Imi mangaia trupul gol peste tot si ma simteam bine.

Adud muzica din camera, asa ca ies din vana si ma grabesc sa raspund inainte de a se termina apelul.

*DA?!*

*Maria, unde naiba e toata lumea?* ma intreaba vocea de la capatul celalalt si imi dau seama ca e Kevin.

*Serios?! Te-am sunat de atatea ori si acum nu poti sa spui decat << unde e toata lumea? >>?*

*Ce e asa de rau?*

*La politie probabil. Eu sunt acasa in caz ca iti pasa sau ceva.*

*Bine...va veni Scot sa steie cu tine. Ai grija pana atunci!*

*Mda, mersi ca ti-ai adus aminte ca exist...* spun si inchid apelul, apoi ma bag inapoi in apa si incep sa ma splal. De ce nu a venit el? De ce vine Scot sa steie cu mine? Acum imi dau seaa ca probabil nu ar fi trebuit sa intru in asta. Atat insemn eu pentru fratele meu...

Ies din vana si ma invelsc in prosop, apoi ma intorc in camera mea si aprind becul. Era besna totala.

-BAU! se atde in spatele meu si tresar. Era Scot. Statea pe patul meu fara nicio grja.

-Cum ai intrat? il intreb mirata.

-Sti, de cand eram ici maica-ta a lasat o cheie de rezerva sub ghiveciul ala de la usa. Raspunde si rade, iar eu ii urmez gestul.

-Si te-ai gandit sa imi vizitezi camera, nu?

-Pai imi place mai mult ca cea a lui Kevin...e mai spatioasa si are un aer vesel.

-Asta pentru ca scumpul meu frate nu este asa de bun prieten cu curatenia...ca veni vorba de el, unde este?

-La politie. Da declaratii cu Jack. Au spus ca stiu dinainte ce sa spuna.

-Deci nu vor avea probleme sa inteleg, nu?

-Exact...

-Pai si restul?

-Sunt la Julia. S-au gandit ca esti mult prea speriata dupa cele intamplate azi.

-Asta asa este. Ma simt mult prea ciudat. Ce o sa zica mama si tata cand afla ca am omorat un om?

-Pai de fapt nu tu l-ai omorat.

-Ce vrei sa spui?

-Cauza decesului a fost data imediat ce ambulanta a sosit, iar paramedicii au incercat sa il resusciteze. A facut stop cardiac, iar Jack a semnat sa nu mai faca autopsia.

-Si doamna Olivia ce va spune cand va afla ca sotul ei a murit fix de ziua sa de nastere?

-Mia, orice om moare la un moment dat, fie ca vrea, fie ca nu. Asta e ciclul vietii...

-Stiu asta, dar tot ma simt prost.

-Du-te schimba-te si vino la pat. Vorbim maine despre asta, ok? ma intraba cel mai bun prieten al meu, iar eu doar dau din cap aprobator.

Ma schimb in niste pijamale pufoase si ma intorc la Scot. Statea tot pe patul meu, intins in acesta. Il desfacuse pentru a ma aseza direct in el.

-Mersi! ii spun zambind si ma asez in pat.

-Nu ai pentru ce! raspunde si ma trage mai aproape de el.

Eram la pieptul lui bine facut. Ii simteam parfumul barbatesc. Imi bag capul din ce in ce mai tare in el. Ma strange intr-o imbratisare protectuare. Mana lui puternica se plimba pe fata mea. Mangaierea usoara a lui ma facea sa imi fie din ce in ce mai somn, pana intr-un final chiar am adormit in bratele lui, fara sa mai discutam.