Asul Din Mânecă (Vol. 1) Finalizată

Adevăr și revedere

Aveam un moment intim cu Jack. Mă gândeam sã îi urmez sfatul lui Scott și să îi spun tot ce aveam pe suflet, până la urmă era spre binele său.

-Jack...

-Da, iubito?!

-Trebuie să îți spun ceva...

-Te ascult.

-În primul rând condolianțe...

-Mulțumesc! Stai liniștită, nubam nimic cu asta. Îmi pare bine că a murit, oarecum.

-Da...În al doilea rând aș vrea să îmi cer scuze pentru că nu ți-am spus cam acum o săptămână, dar eu nu pot să trăiesc cu asta în suflet... Eu nu te iubesc, Jack. Te simpatizez, dar sentimentele pe care le am față de tine nu sunt puternice. Te cunosc de o săptămână și nu îmi pot da seama dacă asta e iubire adevărată, deși nu cred. Mărturisesc eu.

-Știam că vei spune asta și nu te contrazic. Ai dreptate, nu mă cunoști de mult timp. Nu îți poți da seama de ce simți. E un timp scurt ceea ce este între noi. Nu mă supăr la faza asta, deși sunt puțin rănit. De multe ori m-am gândit că poate ar fi trebuit să spun asta de ceva vreme, adică ce simt...

-Mda, poate...

-Ce simți în momentul de față?

-Mă urăsc pentru ce îți fac, pentru noaptea trecută și pentru tot ce fac. Tu?

-Mia nu mai fi așa! Ești cea mai secială fată pe care am întâlnit-o vreodată. Spune Jack și mă ia în brațe prietenește. Să ști că orice s-ar întâmpla vei fi în sufletul meu...

(Ziua următoare)
Ziua aceasta se pare a fi una destul de călduță. E soare afară. Niciun nor nu se zărește pe infinitatea de pată albastră.
Mã schimb repede după ce ies din baie și cobor grăbită. Mama și tata cred că au ajuns târziu în noapte sau nu au ajuns încă.
În sufragerie nu era nimeni, însă se aude gălăgie din bucătărie.

-Mia, Dumnezeule ce dor mi-a fost de tine! spune fata din bucătărie. Era Tina, era chiar ea, cea mai bună prietenă. Este acasă după atâta timp.

-Tinaaaa! țip și îi sar în brațe. Și tu mi-ai lipsit enorm de mult.

-Neața, domnule și doamnă Heart, mama, tata. Spun și îi îmbrățișez pe toți.

-Hei, Mia, ce ar fi să mergeți și să îl treziți pe Kevin. Propune mama, iar eu și Tina abia așteptam să-i facem o farsă sau ceva în genul acesta.

Deschidem ușa la cemera lui extrem de încet și observăm că acesta nu era în pat, așa că ne punem în patul lui și ne acoperim complet, în speranța că e la baie.

Nu trecuse mult timp, iar Kevin își făcuse apariția. S-a așezat pe pat peste mine, dar s-a ridicat repede. Îmi trag patura de pe față, iar acesta își dă ochii peste cap.

-Ce dracu, Maria?!

-Voiam doar să stau în patul tău, ce e așa de rău? răspund eu.

-Păi acum e prea târziu. Sunt îmbrăcat și avem școală, ai uitat? Iar după-masă sunt funerariile pentru mama Juliei și Pascal...

-Of, bine! exclam îmbufnată.

Când Kevin se întoarse puțin cu spatele, Tina ieșise de sub pătură și îi sărise în spate.

-Bau!

-Tina?! Doamne, nu îmi vine să cred că ești aici. Mi-ai lipsit așa de mult! zice fratele meu și o sărută pe Tina.

-Și tu mi-ai lipsit. Amândoi mi-ați lipsit enorm de mult. Până și Scott și chiar vreau să îl văd. Ieșim mai târziu, după școală?

-Tina, sunt înmormântările. Pe Julia nu o las să mearga la niciuna dintre ele, așa că ce ar fi să avem o "zi a fetelor", iar mâine poate mergem la clubul lui Max, ce ziceți? propul eu.

-Sună bine. Acum mergeți la școală. Veți întârzia. Zice Tina și îmi mai oferă o îmbrățișare, iar lui Kevin un sărut scurt.

(După școală)
Ziua de astăzi a fost minunată, cu toate că am dat câteva teste. Am fost salutată de majorete și băgată în seamă de toată lumea. Probabil au fost drăguți pentru că vine balul și un vot în plus nu le-ar strica.

Ajung acasă cu Julia, Kevin și Scott. Tina și familia ei rămân la noi cât vor sta aici. Măcar petrec mai mult timp cu ea. Băieții nu au intrat în casă. Au plecat direct unde aveau treabă, iar eu și Julia am intrat. Părinții noștrii nu erau acasă. Erau tot la înmormântări, așa că va fi o zi cât de cât bună, dacă Julia nu va suferi.

-Tinaaa! țip eu prin casă.

-Sunt în bucătărie. Răspumde ea. Ne îndreptăm spre bucătărie. Julia era destul de tăcută astăzi și nu voiam să intru în vorbă cu ea după cele întâmplate. Poate o va liniști Sam mai târziu.

-Tina?! spuse Julia cu o față mirată când a zărit-o.

-Julia! Wow, ești schimbată mult! Tu cu părul albastru? Nu m-am gândit că îți va sta în fire să faci asta...

-A fost din joacă. Nici eu nu m-am gândit că va arăta bine!

-Bine, acum că v-ați revăzut, ce vreți să facem? întreb eu.

-Dacă nu vă supărați, eu vreau să îmi fac temele. Zice Julia. Mă miră. Nu a spus asta niciodată și cred că moartea mamei sale e o influență categorică.

-Eu nu am nimic împotriva. Mă gândeam să ies puțin și să mă plimb. Nu prea am ce să fac cât voi învățați. Continuă Tina.

-Atunci te sun eu când ne gătăm temele și mergem la mall dacă vreți. Trebuie să îmi iau ceva haine pentru mâine seară

-Ce e așa special mâine? spune Julia.

-Mâine mergem toți la clubul lui Max. Dupa tot stresul ăsta trebuie să ne relaxăm puțin, mai ales tu.

-Ok, ok, o să vin. Stați calmi. Mă simt bine. Știam că mama va muri mai devreme sau mai târziu și nu trebuie să evitați subiectul. A fost bolnavă de mult timp.

-Bine, Julia. Haide să terminăm ce avem de făcut, apoi ieșim.

-Fetelor, aștept să mă sunați. Am plecat. Spune Tina, iar noi o salutăm.

(Hei, dragii mei! După cum ați văzut am început să corectez din carte și să o scriu cu diacritice, iar acesta este un motiv din care probabil voi posta mai târziu din capitole. Oricum nu mai este mult și va fi gata volumul 1 din "Asul Din Mânecă", însă pe 15 mai voi posta primul capitol din a doua carte pe care o scriu. Sper să vă placă și acea.
Mulțumesc pentru susținere. Vă pup 😘)