Dangerous: Începutul

Căutări îndelungate.

      Am ajuns într-un final la hotel după ce am primit ce îmi aparține și după multe alte discuții că nu vreau ajutor medical și că deși nu pare sunt chiar bine. După cum am mai zis am ajuns la hotel, chiar când am intrat în apartament Lucifer mi-a sărit în brațe bucuros că mă vede a început să mă lingă la propriu pe față. Mi-am făcut și un duș, pentru că eram toată plină de sânge și mă simțeam murdară. Acum momentan stau cu micul puiuț de tigru în brațele mele și aștept ca Miki să își termine treaba, am putut observa că am o rană destul de pronunțată pe mâna stângă și da aveam nevoie de îngrijire medicală, dar nu am băgat de seamă.
      Am comandat mâncare pentru puiuț și pentru mine la room service. Sper să ajungă până ce termină Miki cu rana mea, pentru că o dată ce mă voi pune în pat va putea trece și trenul peste mine că nu voi simți nimic, sunt extrem de obosită și am nevoie mare de somn.
      - Miki, mai ai?, m-am plictisit. Spun pe o voce de copil.
      - Adică vrei să spui că nu te-a durut deloc?
      - Miki poți să dai cu o bâtă de baseball în mine sau mai rău să treci cu mașina peste mine căci e clar nu voi simți nimic sunt epuizată să mai simt ceva acum fizic.
      - E bine de știut, mâine adică azi va trebui să mergem în oraș pentru a cumpăra rochiile pentru mâine seară, și ar trebui să ne trezim măcar în jur de ora zece pentru a putea colinda magazine și pentru a găsi o rochie perfectă.
      - Tu realizezi că este ora patru dimineața, nu?
      - Da, dar o să ai timp să dormi în jur de șase ore plus de asta vei dormi și la noapte că altceva nu ai nimic mai important de făcut.
      - Bine punctat. Spun și mă uit la ea încercând să par serioasă dar nici asta nu îmi iese. Și cum merge relația ta cu Tony?
      - Cred că din ce în ce mai bine, ne completăm unul pe celălalt, sper să nu fie doar începutul frumos pentru că altfel mi-aș lua-o destul de rău, simt cum mă îndrăgostesc de el cu fiecare secundă care trece.
      - Ai grijă, bărbații în general sunt niște escroci, te fac să te îndrăgostești iar pe urmă te lasă cu ochii în soare. Și crede-mă pe cuvânt că nu vorbesc prostii.
      - O să am în vedere ce tocmai mi-ai zis acum însă cred că ar fi cazul să merg și eu la somn, azi după ce ne vom trezi vom avea o întreagă zi să vorbim despre bărbați și caracterele lor mizerabile așa cum zici tu mereu.
      Mă ridic din pat și o conduc spre ieșire, îi deschid ușa și culmea în fața uși mele stă un băiat de la room service cu mâna în aer, cred că se pregătea să bată la ușă. Iau căruciorul cu mâncare și îi zic lui Miki noapte bună.
      Îi așez micuțului tigru farfuria cu jumătate din carnea ce mi-a fost adusă pentru el și îl las să mănânce în liniște. Mănânc și eu puțin după care strâng masa și mă pun în pat. Nu apuc să meditez prea mult la cele întâmplate azi fiindcă moș Ene își face apariția și mă trage în lumea viselor.

Ora zece dimineața

Din perspectiva lui Ambar.

      E o dimineață idioată, e ora zece mai exact iar eu sunt extenuată și sunt convinsă că nu doar eu, Miki de abia își târăște picioarele după ea. Am nevoie de o cafea urgent. Dar totuși cred că o voi lăsa pe mai târziu, acum merg alături de Miki pe holul care duce la camera Arianei, pot să pun pariu pe orice că încă doarme.
      - Hai ușa e deschisă. Mă anunță Miki.
      - Nu face gălăgie, nu vreau să mă trezesc cu o vază în cap în caz că încă nu s-a trezit. Glumesc eu.
      Înaintăm pe holul micuț ce duce la camera ei și intrăm ușor, bănuielile mele s-au adeverit Ariana doarme nu are treabă, iar micuțul tigru se joacă sigur prin cameră. Cred că este înfometat, dragul de el. Îi pun farfuria cu mâncare în fața iar acesta înfuleca de zor.

Din perspectiva Arianei

      Aud zgomote în camera mea ceea ce nu s-a mai întâmplat până acum, îmi bag ușor mâna sub pernă unde îmi găsesc pistolul. Mai stau câteva minute pentru a îmi da seama din ce parte a camerei se aud șușoteli.
      - Nu mișcă nimeni. Spun și sar ca arsă din pat îndreptând pistolul spre cele două siluete din camera mea, care uitându-mă mai bine par a fi idioatele mele prietene. - Ce căutați aici la această ora, putem să trag știți?
      - Femeie, este ora zece și cincisprezece minute, parcă îți spusesem ieri să fi gata la ora zece. Ce ai de spus în apărarea ta. Mă atacă Miki.
      - Iubesc să dorm. Spun eu și afișez o față indiferentă.
      - Toți suntem obosiți, toți avem toane așa că pentru binele tău ar fi bine să te schimbi și să mergem pentru că eu nu mai rezist mult fără doza de cofeină. Spune Ambar, iar dacă privirea ar ucide ei bine eu ar trebui să fiu la cinci metri sub pământ.
      Decid să o las în pace și să nu comentez prea multe Ambar nu e la fel de drăguță când este obosită. Îmbrac repede o pereche de blugi negri și o bluză albastră, îmi întind parul, aplic repede un machiaj simplu, îmi iau cheile de la mașină și portofelul și le fac fetelor semn să mă urmeze.
      Bineînțeles nu am uitat de Lucifer, nu pot să îl las singur încă o dată așa că vine cu noi. Coborâm în grabă scările iar pe la jumătate constat că mai bine așteptam liftul, dar totuși puțină mișcare de dimineață nu ne strică.
      Ajunse în parcarea hotelului, îmi caut mașina cu privirea iar când dau de aceasta ne îndreptăm repede spre ea, deoarece frigul de afară se simte și aici.
      - Fetelor, vroiam să vă comunic ceva tare important zilele acestea, însă am avut o groază de lucruri pe cap și efectiv am uitat.
      - Ce s-a întâmplat? Mă întreabă Ambar.
      - Nu s-a întâmplat nimic. Știți că Richard îmi spune Ariana Morningstar, voi nu v-ați întrebat niciodată de ce îmi spune așa sau de ce hotelul, clubul și toată compania se numește Star?
      - Ba sigur că știm, adică era o probabilitate de unu la un milion că nu ești proastă să îi dai numele tău real, știu că nu ai o relație prea bună cu familia ta, dar nu i-ai pune nici într-o mie de ani în pericol.
      - Sincer, nu mă așteptam la asta, da aveți o oarecare dreptate, dar am nevoie de un singur lucru.
      - Schimbare de nume? Mă întreabă Miki, parcă îmi citește gândurile femeia asta.
      - Da, exact.
      - Atunci cred că ai nevoie de asta. Spune și îmi întinde o carte de identitate cu numele Ariana Morningstar.
      - Femeie, ești genială.
      - Mă gândeam că ai nevoie, iar dacă nu aveai asta este îl aruncam, acum hai să mergem să colindăm magazine. Rochiile nu vor venii la noi.
      Intrăm în mall și hotărâm să luăm în ordine magazinele, altfel vom pierde șirul și nu cred că e nevoie să intrăm de zece ori în același magazin, ei bine eu am venit să caut o rochie dar asta nu înseamnă că nu pot cumpăra și altceva.
      Am luat un coș de la intrare și vă spun sincer nu sunt nici pe la jumătatea magazinului și coșul meu e aproape plin, mă uit la fete și constat că nu doar eu am această problemă. Acest magazin este unul de papuci, deci puteți înțelege căci eu când văd bocanci este de parcă e Satana pe pământ, adică o bucurie pentru sufletul meu. Am mai pus câte ceva prin coș după care am decis că este timpul să merg să îmi achit produsele, fetele făcând la fel. Eu una am lăsat în jur de două mii de dolari în acest magazin și gândiți-vă este doar primul.
      Nici în al doilea magazin nu am găsit rochii elegante, pentru o seară specială, însă am găsit articole sport care ne-au plăcut. Al treilea magazin nici el nu a fost cu prea mult succes însă acum pot spune că am o grămadă de pălării. Peste al patrulea magazin am sărit fiindcă era unul cu rochii de mireasă și nici una dintre fete nu se gândește încă să poarte rochia albă în fața altarului, cu atât mai mult eu.
      Nu ne-am oprit nici la magazinul cu numărul cinci fiindcă nu am găsit nimic ce să ne placă așa că doar am intrat și am ieșit repede. La un moment dat eram dezamăgită că nu găsesc nici o rochie care să îmi placă sau să îmi vină așa cum vroiam eu. Însă pot să spun cu mâna pe inimă că o să am haine, nu știu dacă voi mai putea zice vreo dată că nu am cu ce să mă îmbrac. Tigrișorul meu este și el fericit zic eu, i-am cumpărat o sumedenie de lucruri de la jucării la pătuț în care să doarmă boluri pentru mâncare, hrană pentru el, și multe alte lucruri.
      După cum spuneam parterul mall-ului nu a fost cu succes pentru noi, însă eu cap sec am uitat că rochiile sunt la etajul doi, dar partea bună este că avem haine cât pentru un an întreg. Urcăm la etajul doi, acolo ni se întinde alte treizeci de magazine pline ochii cu rochii de seară. Dacă aș fii adepta rochiilor mereu aș putea spune că acest loc este paradisul.
      Și începem din nou și căutăm și căutăm și primele trei magazine nu au fost cu succes pentru niciuna dintre noi. La parterul mall-ului ieșeam cu câte o pungă pe puțin dintr-un magazin aici ieșim fără nimic, însă nu ne dăm bătute, continuăm căutările.
     - Nu o să găsim, am colindat aproape toate magazinele cu rochii, mai avem puțin și termină, nu o să găsim nici o rochie. Se plânge Miki.
      - Le vom  găsi, dacă nu le găsim aici vom merge altundeva și tot o să găsim ceea ce ne dorim, noi nu ne-am dat bătute niciodată și am trecut prin multe, ne vom da bătute acum ?
      - Ai dreptate, Ariana, noi nu ne dăm bătute așa ușoooo... Spune și parcă privește prin mine, cred că Ambar și-a găsit rochia fiindcă ea nu rămâne prea des cu, cuvintele în aer.
      Și după cum bănuiam a găsit-o și era perfectă, perfectă pentru ea. A luat umerașul cu rochia și a fugit spre una din cabinele de probă.
      - Miki, nu fi dezamăgită, pentru amândouă undeva pe aici vor fi și rochiile noastre, Ambar a găsit-o, sper.
       Și a ieșit îmbrăcată în rochia de un albastru perfect cu imprimeuri florare, îi vine ca o mănușă este perfectă pentru ea și sunt sigură că nu doar eu am această părere, zâmbetul de pe fața ei îmi arată că bănuiala mea este adevărată.
      - Ești perfectă, rochia îți vine perfect, acum schimbă-te mai avem încă două rochii de găsit.
      Se schimbă, plătește rochia și ieșim din magazin, măcar una din noi este fericită acum, Miki pare foarte dezamăgită, dar după cum am mai zis mai avem puțin și nu trebuie să ne pierdem speranța.
      După un timp de căutări și Miki își găsește rochia iar zâmbetul de pe fața ei ne arată că este perfectă, o probează și încă o dată pot să spun că îi vine extraordinar de bine, această rochie de un vișiniu perfect cu flori atașate, atât rochia cât și culoarea îi vin perfect. Se schimbă, plătește și ieșim din magazin.
     Ei bine am ajuns la ultimul magazin, acum este șansa mea, acum ori niciodată. Intrăm înăuntrul magazinului și încep să mă uit la fiecare rochie în parte. Toate sunt frumoase, sunt extraordinar de superbe însă nu este ceea ce caut eu, m-am uitat dezamăgită pentru ultima oară la rochiile superbe din fața mea și mă întorc pe călcâie destinația mea fiind ieșirea.
      - Domnișoară, vă pot ajuta cu ceva? Mă întâmpină o doamnă foarte drăguță.
      - Nu, mulțumesc frumos, îmi căutam o rochie pentru o petrecere selectă dar nu mi-am găsit, sunt atât de multe rochii frumoase aici dar parcă nu este ceea ce caut eu.
      - Din întâmplare am o rochie unicat în depozit pe care nu am reușit încă să o expun, dacă doriți o să o aduc să o vedeți.
      - Desigur, mi-ar face plăcere. Spun ușor, sper ca aceasta să fie rochia mea, rochia perfectă.
     O aștept în fața cabinelor de probă pe acea doamnă drăguță.
     - Nu am găsit rochia despre care v-am vorbit însă am găsit altă rochie și sunt convinsă că o să vă placă mult mai mult.
      Îmi arată rochia de un roșu aprins, roșu ca sângele, este frumoasă strălucește în fața mea, este perfectă. O probez și constat că îmi vine perfect, este ceea ce căutam eu.
      - Este perfectă. Spun cu un zâmbet imens.
      - Și vă vine excelent.
      - O cumpăr.
      - Prea bine, mă bucur că v-am putut fii de folos.
     Mă schimb iar pe urmă merg la casa de marcat pentru a plăti. Am lăsat în acest magazin zece mii de dolari, dar a meritat, este cred că una dintre cele mai frumoase rochii pe care le am.
     - Vedeți, am găsit ce ne trebuia, pe lângă asta avem o sumedenie de haine, pantofi și accesorii noi achiziționate, acum cred că ar trebui să ne relaxăm cu o cafea bună.
      Ne îndreptăm cu pași repezi spre etajul trei, unde se găsesc cafenelele, intrăm într-o cafenea unde ne așezăm la o masă pe canapele și expirăm ușurate de parcă am scăpat din junglă.
      - Ei asta a fost o zi lungă, credeam că nu o să îmi găsesc rochia perfectă când am observat că nimic din cele afișate nu îmi plăceau.
      - Dar important este că ne-am găsit toate rochiile la care am visat o dată. Spune Miki fericită.
      - Și totuși cum vă descurcați la capitolul relație? Întreb eu pentru a mai schimba subiectul.
      - Eu mă înțeleg destul de bine cu Tony, adică comunicăm despre tot și toate, vorbim deschis despre sentimentele noastre, și credeți-mă pe cuvânt puțini sunt acei bărbați care pot vorbi despre sentimentele lor.
      - Așa cum bărbații nu știu ce gândesc femeile, nici femeile nu știu ce este în capul lor. Adaugă Ambar.
      - Da, ai dreptate. Pe lângă asta mă apreciază și îmi este fidel și îl simt că ține strâns, cu pumnii, cu dinții și cu picioarele de această relație. Replica ei m-a făcut să schițez un zâmbet. - Plus de asta este frumos și al naibii de atrăgător, știți și voi cât de inteligent este. Tony nu este ca ceilalți, știe să se exprime corect, vorbește corect și coerent și putem vorbi și altceva decât despre muncă sau prieteni. Mă simt norocoasă că sunt la brațul lui, contează mult și aspectul, el este îngrijit, miroase bine, se îmbracă cu mult gust. Cred că am început să îl iubesc adică, Tony deși nu pare este acea persoană care vrea să facă persoana de lângă el cât mai fericită și țin să cred că fericirea lui e atunci când mă vede pe mine, și eu sunt la fel doar când îl văd pe el, când îi văd chipul pot spune că sunt cu adevărat fericită. Și ar fi multe altele de spus, însă credeți-mă pe cuvânt nu îmi ajunge o zi să spun tot ceea ce simt pentru Tony.
      - Și tu Ambar, adică este clar că relația lui Miki este aproape perfectă, însă a ta cum este?
      - Relația mea cu Bogdan, ei bine nu știu exact cum ar trebui să o iau, mă îndrăgostesc de el tot mai mult pe zi ce trece dar am impresia că fac o mare greșeală. Bogdan are răbdare, este romantic, nu este ca acel bărbat de care ți se face greață, din când în când mă surprinde cu câte ceva, și nu are nimic că nu s-a născut un romantic incurabil, are de unde să se inspire, iar mie chiar nu îmi pasă că nu este original, apreciez efortul și gestul lui ori de câte ori am ocazia. Însă nu simt exact ceea ce simte Miki.
      - Dar tu, Ariana ești frumoasă, ești deșteaptă, sunt o mie de bărbați care te vor chiar și Richard, de ce îl îndepărtezi și îi ți la locul de prieteni? Mă întreabă Miki.
      - Pentru că iubirea te face slab, te mănâncă pe interior, o dată ce ajungi să iubești o persoană iar persoana de care ești îndrăgostită te ignoră atunci ai vrea să se sfârșească totul. Bărbații au în sânge ideea de a încerca, ei vor să vâneze, sunt în market și cumpără o pâine, sunt la birou sau ies în club ei au ideea asta în cap, vor să vâneze, dacă pică e perfect. Ce se poate întâmpla? Aruncă năvodul și văd ce iese. Concepția lor este așa fie că au o iubită acasă sau fie că sunt singuri ce credeți că fac când ei văd o damă? Încearcă. Bărbații cresc și sunt educați cu ideea că ei trebuie să încerce, există exemplare care încearcă oricând și cu oricine, sunt unii care trăiesc cu impresia că orice purtătoare de vagin poate deveni o potențială pradă pentru ei și ideea nu e greșită, acum dacă pică e de bine, pe principiul nebun nu e acela care cere ci acela care oferă.
      - Wow, nu mă așteptam la asta. Spune Miki.
      - Haideți să mergem, se face târziu și mai avem de despachetat și toate cumpărăturile, plus de asta trebuie să ne și odihnim. Spun lăsând o bancnotă de cinzeci de dolari pe masă, luându-mi lucrurile și ieșind din cafenea.
      Luăm liftul pentru a ajunge cât mai repede în parcarea subterană a mall-ului. Așezăm cu grijă pungile în mașină iar după plecăm spre hotel.