Dangerous: Începutul

Elevul își învinge profesorul.

      Am ajuns pe pistă acum jumătate de oră. Când am ieșit din mașină alături de Sebastian și restul toți cei de pe pistă au început să strige, fluiere și să sară în sus de parcă a venit regina să își vadă supușii. Am salutat persoanele din jurul meu și m-am așezat alături de Seb pe capota mașinii pentru a urmării celelalte curse, din câte am înțeles cei mai buni sunt pe final.
      Prima cursă începe și mașinile pleacă în viteză de pe loc. Printre mașini observ una cunoscută mie. Cred că e noul tip din oraș care după câte am înțeles din spusele lui Tony a plătit o sumă frumușică pentru a participa la curse. Stau și urmăresc mașina cu mare atenție și nu mare mi-e mirarea că e primul, nu îl urmăresc numai din curiozitate și pentru a îi vedea stilul de a conduce. Se vede cu ochiul liber că nu este un începător. Îi ține pe toți în spatele lui detașat și cu siguranță nu va fi depășit. Dar sunt curioasă dacă o să se descurce la curbă și dacă va sări peste trecătoare sau o va ocoli. Ajunge din ce în ce mai aproape și chiar dacă toți încetinesc pentru a lua curba el păstrează viteza. Ajunge aproape și când credeam că iese de pe pistă face un drift de toată frumusețea dar după cum mă așteptam a ocolit trecătoare. Continuă cursa totuși cu un avantaj considerabil și trece linia de finish în aplauzele tuturor.
      Tipul e bun, se pare că am un oponent bun, ar cam trebui să îi dau o lecție nu?
      - E bun, am putut observa că nu ți-ai putut lua ochii de pe el. Spune Sebastian.
      - Într-adevăr e bun, dar dacă o să mă învingă și pe mine atunci va fi exceptional. Spun asta dar ochii mei sunt tot pe mașina tipului.
      - Tu ai vorbit?
      - Surprinzător și pentru mine e un șoc, poate doar pentru că în ultimul timp nu m-am chinuit nici o secundă să scot vreun cuvânt sau cel puțin nu am vrut asta. Dar pare că îmi revin.
      Dau să mă ridic încă cu ochii pe mașina tipului și când portiera se deschide și șoferul iese afară cerul îmi cade în cap. Nu poate fi el, nu are cum. DRACO. Omul acesta este cel mai tare tip din New York, e persoana care m-a învățat tot ce știu despre mașini, cum voi concura eu cu el?            Mă ridic de pe capotă și merg spre Draco cu Sebastian și toată gașca în spatele meu.
     - Felicitări! Îi spun lui în timp ce mă întorc spre Tony. Următoarea cursă e a mea cu oricine vreți voi, doar așa de distracție dar pe bune în același timp. Spun destul de tare în cât să mă fac auzită.
      - Bine lume în seara aceasta Dark pare pusă pe distracție. Tipă Tony și Dony.
      - Hei Miss Dark ce-ar fi dacă te-aș provoca la o cursă cu mine? Pierzătorul rămâne pieton! Iar câștigătorul se alege cu mașina și o sumă de 70.000 dolari. Mă privește amuzat, dar la fel ca și mine știe că nu îmi place să refuz o astfel de cursă. Asta am vrut defapt și până la urmă să îl fac să mă provoace. Trebuie ca o dată și o dată elevul să își învingă profesorul și asta va fi azi.
      - Accept Draco. Iar gașca mea rămâne șocată când îi pronunț numele.
      - Cursa va fi în oraș. Se va sfârși chiar după podul Feribot! Ce părere ai?
      - Tony și Alejandra să filmați din fața clădirii să afle și restul câștigătorul.
      - Dark ești sigură? Va fi implicată și poliția o dată ce intrăm în oraș.
      - Hai să terminam cu asta.
      Nu mai ascult ce zice și urc în mașină. Pot observa în oglindă că o siluetă cunoscută intră în mașina lui, îmi pare mie sau acela este Black. În mașina mea de-o dată își face simțită prezența Sebastian, nici măcar nu am fost pe fază când a intrat. 
      Pornesc motorul și mă duc la ieșirea de pe pistă unde îl și aștept. Aștept de cinci minute să apară și tot nu își face apariția. Ori s-a răzgândit, ori s-a întâmplat ceva, Draco nu se dă în lături de la nimic. Mai trece un minut și apare lângă mine.
      Mă așez comod în scaun și accelerez o data, aștept treizeci de secunde, accelerez a doua oară, încă treizeci de secunde și când accelerez a treia oară pornesc. Intru în treapta a treia direct și pornesc cu viteză înaintea lui Draco, acul se ridică la o sută douăzeci automat, calc ambreiajul, schimb în viteza a patra și accelerez. Îl țin în spatele meu dar e ca un scai ce s-a lipit de hainele mele și nu vrea să se mai de-a jos. Intrăm pe autostradă și evit o mașină chiar înainte să îmi ia fața. 
      Să vedem cât ești de bun acum Draco.
      Cursele pe pistă par a fi ușoare dar în oraș ai obstacole în permanență. Fac slalom printre mașini cu ușurință și cu o viteză de 180/h. Țin viteza constantă și depășesc un camion, ajung în fața acestuia și mă uit în dreapta, Draco îmi face cu mâna și mărește viteza lăsându-mă în urmă. Sebastian începe să devină tot mai nervos dând cu mâna în bord.
      Ajungem aproape de punctul în care strada pe care merge o ia la dreapta și desigur are o anexa care duce chiar pe podul Feribot, podul este chiar înaintea liniei de finish cu câțiva metri dar nu sunt sigură că știe de ea. Nici eu nu am știut până zilele trecute.
      L-am întrecut , da sunt în fața lui și îmi dau seama cât de mult se chinuie să mă depășească. Am intrat în oraș unde e mai multă circulație. Mai este foarte puțin până la Feribot, deja se vede în depărtare podul. 
      - Podul se ridică, oprește o să murim.
      Mă uit la Sebastian și rânjesc dându-i de înțeles că nu am de gând să renunț, schimb viteza în a cincea și apăs accelerația până la podea, acul crescând direct la 260, în momentul în care mașina se desprinde de la sol sărind efectiv la propriu. Cobor mașina în siguranță la sol și pornesc pe ultima sută de metri din cursă.
      Trag de volan învârtindu-ne cu mașina făcând un drift perfect. Ies din mașină  cu Sebastian pe urmele mele.
      - Ai fost uimitoare, adevărată e vorba aia elevul își întrece profesorul. Mă bucur că ai acceptat această cursă sunt mândru de tine și după cum am mai spus voi rămâne pieton, aici ai suma de bani pe care ți-am promis-o. Spune și îmi întinde o servietă, iar eu îi fac semn lui Sebastian să o ia și să îi verifice.
      - Mulțumesc, și Draco știu că la fel ca mine iubești mașinile și cursele mai mult decât orice, așa că dragul meu profesor, nu vreau ca tu să rămâi pieton, ar fi păcat ca un asemenea talent să se retragă.
      - Ești fenomenală A. , sper să ne mai auzim, mi-ar plăcea să îmi iau revanșa. Spune și îmi face cu ochiul, apreciez că și el îmi ține identitatea ascunsă.
      - Cu siguranță.