Dangerous: Începutul

Vis împlinit.

      Sunt extenuată și ziua abia a început, mai am de făcut multe azi. Am făcut cea mai bună afacere a mea de până acum. Aveam în minte la un moment dat să vând și colecția de arme medievale dar, am spus pas doar pentru că nu am vorbit cu gașca, și nu aveam nevoie să îmi sară cu toții în cap. Dar totuși am făcut o afacere bună.
      - Nu mă așteptam să ceri chiar atât de mult. Spune Seba scoțându-mă din gândurile mele.
     - Nici eu nu mă așteptam ca el să îmi ofere atâția bani, vroiam să cer mult mai puțin, dar dat fiind faptul ca el mi-a oferit nouă sute, era clar că o să îmi încerc norocul la mai mult. Spun privindu-l zâmbind.
      - Cred că a pus ochii pe tine, de aceea ți-a oferit atât de mult. Spune acesta vizibil nervos.
      - Ha ha ha, ești gelos? Întreb printre hohote de râs.
      - Hai în casă că am ajuns. Spune ieșind din mașină și intrând în casă.
      Arogantul acesta e gelos sau mi se pare mie? Nu știu ce este la mijloc dar voi afla. Intru și eu în casă și sunt bombardată de întrebări.
      - Cum a fost? Ce ai făcut? Ai vândut marfa?
      - Ambar, lasă-mă se respir, abia am ajuns acasă. Așează-te și o să discutăm ca niște oameni normali.
      - Ariana, după ce i-ai scos inima din piept lui Viki vrei să te mai cred sănătoasă la cap. Apropo Miki a adus-o și arată bine. Dani a făcut într-o cameră de la etaj o vitrină în care îți poți expune trofeul.
      - Foarte bine, am și uitat, am avut atâtea pe cap. Și Ambar am rezolvat, marfa a fost vândută și pot să spun că am făcut o afacere bună.
      - Și noi am rezolvat cu clădirea. Spune Tony venind de la bucătărie.
      - Stați așa, ce clădire? Întreabă Seb.
      - Am cumpărat o clădire, ști tu clădirea din centru în formă de piramidă. Acum după spusele lui Tony este a mea. Adică a noastră, mai mult a mea, că este pe numele meu dar o să faceți și voi parte din conducere.
      - Și eu de ce mă rog descopăr asta acum, după ce toată treaba s-a încheiat. Ariana trebuie să ne plătim oamenii, nu avem bani de cumpărat clădiri. Spune și mă omoară din priviri.
      - Tony cât ți-au cerut pe clădire?
      - Cinci sute de milioane de dolari, am angajat o firmă care va izola fonic toată clădirea, aceștia cerându-ne o sută de milioane de dolari. Iar după ce va fi totul gata va mai trebui să vorbim cu o firmă de curățenie, care vor trebui plătiți cam în jur de cinci sute de dolari.
      - Deci ne mai rămân bani să plătim oamenii, și putem foarte bine să mergem și într-o vacanță. Spun și îi zâmbesc, fapt ce l-a enervat mult mai tare.
      - Te-ai gândit ce vrei să faci în a treia și a patra anexa?
      - Da, în a treia anexă vreau să fie birouri, săli de ședințe. Vreau să fie totul supravegheat video, vreau ca persoanele din anexa a treia să se ocupe de hotel și bineînțeles de  sala de dans care nu va fi o simpla sala, vom organiza și baluri sau evenimente de toate domeniile. Va fi un birouri la etajul unu și la etajul doi vor fi alte birouri.  Persoanele de la aceste birouri se vor ocupa cu gestionarea hotelului și a angajaților. La trei patru vor fi alte birouri, aici fiecare persoana se va ocupa de sala de dans. La etajul patru va fi o sală mare de ședințe, acolo vor avea loc ședințele cu angajații. La etajul cinci, șase, șape, opt vor fi birourile noastre, fiecare dintre noi va avea o secretară sau secretar. La fiecare etaj în parte vor fi un birou și o sală de ședințe ambele izolate fonic. Iar la ultimele etaje vor fi câteva camere în caz că unul dintre noi va rămâne peste program și va considera că nu mai are rost să meargă acasă.
      - Și a patra anexă? Sunt puțin încurcat cu atât de multe anexe.
      - Nu va fi o a patra anexă nu vreau o a patra intrare, de ce nu? pentru că va fi recepția mult mai încăpătoare. La intrarea va fi amenajat totul cu fotolii și măsuțe în cazul în care persoanele din afară vizitează o persoană care este cazată la noi. Plus de asta camerele de hotel vor fi mult mai mari, tocmai de aceea m-am gândit să avem câteva camere de lux.
     - Perfect, am reținut, uite vezi mi-am făcut până și o schiță. Spune Tony și îmi arată o schiță a clădirii.
       - Nu cred că putem avea încredere în oricine, și aici vorbesc de secretare. Oamenii de la fiecare departament trebuie să aibă un adjunct șef, iar eu sunt de părere că prietenii noștri se vor descurca, așa vor câștiga și ei în plus pe lângă munca de stradă. Adaugă Ambar.
      - Ai perfectă dreptate. Cât va mai dura până clădirea va fi izolată fonic și curățată?
      - Mâine seara sau cel mult poimâine totul va fi gata și ne putem apuca de treabă.
      - Prea bine, va trebui să mai vorbesc cu gașca acum. Apropo unde sunt restul.
      - Miki este în camera ei, iar restu pe pistă.
      - Prea bine, Tony te ocupi te rog de o cursă, pentru la noapte?
      - Sigur. Miza?
      - Te descurci tu, că ești băiat deștept.
      - Prea bine.
     Urc în camera mea, intru în baie, dau drumul la apă să curgă în vană, după care ies și mă pun puțin în pat. Sunt extenuată, mă doare gura, nu am mai vorbit atât de mult niciodată. Dar va trebui să mă obișnuiesc cu asta, munca mea devine din ce în ce mai grea.
      Cine s-ar fi gândit că voi ajunge aici, am plecat din New York cu gândul de a scăpa de părinții mei, nu cu gândul de a mă înrola în mafia prietenei mele. Și totuși pot să spun că am ajuns chiar departe. Oameni aceștia chiar depind de mine. Din câte am înțeles de la Ambar, echipa nu a fost niciodată atât de organizată și nu au avut niciodată atâtea câștiguri. Era de așteptat. La cum i-am găsit la început, o parte se ocupau de plan alții dormeau.
     Vom face echipă bună în timp, o să ajungem departe și nimeni nu ne va sta în cale.