Dangerous: Începutul

Deosebit.

Din perspectiva lui Richard.

      - Cum adică, mâine? Toți oamenii mei sunt în vacanță prin toată țara, nu am cum să îi strâng pe toți până mâine. Ești un incompetent ți-am mai zis de o mie de ori să mă anunți din timp când sunt astfel de misiuni.
      - Bine da am înțeles, văd eu cu cine rezolv treaba, ne vedem mâine seară în fața casei mele. Pa.
      Toată lumea din jurul meu pare a fi incompetentă, o să trebuiască să îi fac o vizită lui Olegario Marero. Un om de al meu m-a anunțat că Olegario așteaptă o încărcătură frumușică mâine noapte exact în New York, trebuie să fie am mea sunt aproximativ trei tone jumătate de cocaină, cam cinci mașini, toate fiind de viteză și ultimele apărute pe piață și o încărcătură de arme.
      Îmi înlătur gândurile de îndată ce mă întorc și o văd pe Ariana, dansând cu micuțul pui de tigru. Ea este acea femeie pe care orice bărbat o vrea lângă el și doar pentru el la un moment dat. Este sensibilă dar puternică în același timp, este frumoasă și pare a fi așa și la interior. Are o privire blândă, pătrunzătoare. Ariana este caldă, delicată, completă din multe puncte de vedere. Cred că mă completează prin simpla prezență, este femeia care face exact ce trebuie să facă fix în momentul în care trebuie să facă. Ea este femeia pe care vreau să o descopăr în fiecare zi încetul cu încetul. Este femeia care nu poate fi citită, este misterioasă.  Femeia aceasta este un pachet minunat. Adică este o combinație letală. O combinație frumoasă. Cea mai frumoasă. Această femeie este un palat care la interior arată la fel de bine ca la exterior. Nu este nimic lăsat de izbeliște. Totul este așezat cu grijă la locul lui. Este un univers în care vrei să ajungi și nu îți dorești să mai ieși. Este o ușa pe care odată ce ai intrat vrei să o închizi cu o mie de zăvoare. Să nu intre nimeni și nici tu să nu mai ieși de acolo. 
      Înaintez cu pași mici spre intrare în restaurant, aș putea sta să o privesc și să îi caut complimente toată ziua, dar nu este frumos din partea mea să o las atâta timp singură. Inițial am cerut tuturor persoanelor să nu mă deranjeze în această seară, dar se pare că nu am primit ceea ce voiam.
      - Ești foarte frumoasă, și pare că deja ai intrat în rolul de stăpână a micuței făpturi.
      -Mulțumesc pentru compliment, nu pot să spun că am intrat în rolul de stăpână, nu vreau ca micuțul puișor să se simtă inferior, cred că pot să spun că am luat în serios această grijă de care va trebui să am, cred că pot să spun că am intrat în rolul de „mămică".
      - Sună frumos. Cred că o să te descurci minunat, uite vezi la tine a adormit deja. Eu azi l-am purtat de colo colo și nici măcar nu a vrut să închidă ochii dar să și doarmă.
      - Putem spune că avea chef de joacă, sau că dorea să inspecteze fiecare locușor nou, pe aici și-a făcut de cap, dacă pot să spun așa și având în vedere că s-a obișnuit cu locul era și normal că va adormii.
      - Și tu pari obosită.
      - Sunt puțin obosită recunosc, dar lasă-mă pe mine, tu de ce ești stresat. Ei asta nici nu știu de unde și-a dat seama.
      - Nu sunt stresat, adică nu știu dacă pot să spun că acesta este cuvântul de bază, doar că am foarte multe lucruri de făcut și hotelul și petrecerea. Spun repede.
      - E clar că asta este o minciunică, ști Richard, poți să mă minți dar la fel de bine poți să îmi zici adevărul. Vreau să îți spun sincer, știu că toate acestea sunt o bătaie enormă de cap și un stres pe măsură, dar atunci când am venit aici erai atât de relaxat și pot să spun chiar fericit. Iar după telefonul pe care l-ai primit ai devenit agitat, încordat chiar. Probabil e mai ușor să minți, dar te rog nu mă minți pe mine. Și pot să jur că ești atât de încordat pentru că omul tău de încredere cel care este cel mai bun în IT te-a sunat și ți-a plasat o bomba chiar acum de sărbători cum că o să ai un transport sau o misiune importanta, iar tu nu prea ai oameni pe lângă tine. Am dreptate? Spune totul foarte relaxat.
      - De unde ști de asta?Cum ți-ai dat seama atât de repede, nici măcar nu mă priveai în timp ce vorbeam la telefon, nu aveai de unde să auzi fiindcă totul este izolat fonic.
      - Nu uita Richard noi doi trăim în aceiași lume, e ușor să citești un om atunci când se crizează, iar tu asta ai făcut afară, nu am auzit absolut nimic fii liniștit doar că te-am văzut încordat și destul de agitat. Te-am privit un timp, dar pe urmă mi-am îndreptat atenția spre micuța felina pentru a îți oferi spațiu.
      Este incredibilă, nu îmi puteam imagina nici în douăzeci de ani că o femeie va putea să mă citească atât de bine și aceasta nu este orice femeie, a ajuns să fie Diavolița Columbiei în doar patru luni, este puternică, ageră, sprintenă, le are pe toate. Dar mai presus de asta este feminină, deși este cea mai bună în ceea ce face își păstrează locul de drept, este o femeie respectată. Ținutele pe care le alege zi de zi sunt demne de o femeie, nu e ca restul domnișoarelor care au rochii scurte și mult prea decoltate. Ariana este exact opusul lor, este dură dar în același timp sensibilă, este înfricoșătoare uneori dar în același timp adorabilă. Este un pachet complet după cum am mai spus.
      - Ști tăcerea adeseori e mult mai benefică decât un cuvânt aruncat doar așa. Adaugă din nou, trăgându-mă afară din mintea, din gândurile mele , acolo unde totul este doar despre ea.
      - Scuză-mă Ariana, da ai dreptate, sunt foarte stresat, am primit cea mai bună veste dar pot să spun că e și una rea în momentul de față. Este bună pentru că este un transport bunicel și este aiurea pentru că nu am oamenii necesari să fac acțiunea. Și nu știu de pe unde să îi adun pe toți până mâine noapte.
      - Vezi, nu era chiar atât de greu să îmi zici adevărul, niciodată dar niciodată să nu uiți că ne asemănăm și că noi trăim în aceiași lume acum. Cine e persoana de la care vrei să achiziționezi marfa.
      - Olegario Marrero.
      - Olegario Marrero, cel mai puternic din Mexic de pe partea de nord? Mă întreabă și se uită la mine șocată iar eu doar aprob dând din cap.
      - Ce câștigi?
      - Sunt aproximativ trei tone jumătate de cocaină, cam cinci mașini, toate fiind de viteză și ultimele apărute pe piață și o încărcătură de arme.
      - E ceva de muncă.
      - Știu că sună prea aiurea. Dar aș cere prea mult dacă te-aș ruga să mă ajuți în această situație.
      - Credeam că nu o să mă mai întrebi niciodată. Normal că o să accept, însă vom avea nevoie de zece oameni de ai tăi, ai mei vor monitoriza clădirile și locul unde se va desfășura acțiunea, o să iasă bine, oricum vreau să îmi iasă ceva din asta.
      - Spune-ți partea.
      - Vreau suma de bani pe care Olegario o are pregătită pentru transport, plus una dintre mașinile de viteză și dacă se va ajunge la moarte vreau inimile celor doi și a lui Olegario și a celui ce transportă marfa oricare ar fi el.
      - Bun, batem palma. Spun, având în vedere că nu cere prea mult, iar inimile acestor persoane pentru mine sunt egal cu zero.
      - Perfect, ți-am mai zis că îmi place să facem afaceri?
      - Da, păi și eu ador să fac afaceri cu tine. Și nu doar afaceri, adaug în gândul meu ultima parte.
      O privesc cu atât de multa admirație, își duce mâna la gură pentru a estompa un căscat, mă uit la ceas și pot observa că este o oră mult prea târzie, îi transmit celui care navighează vasul să ne ducă la mal.
      - Pari destul de obosită draga mea, cred că ar fi cazul să mergem spre hotel.
      - Ai dreptate, mâine avem o groază de lucruri de făcut.
      O ajut să se îmbrace și cu pași mici pornim spre ieșirea din restaurant, când simte aerul rece încearcă din toate puterile să îl protejeze pe micuțul puiuț de tigru. O dată ajunși la mașină îi deschid portiera pentru a putea urca. Urc și eu în mașină și dau drumul la căldură pentru a se  încălzi puțin.
      Este o liniște apăsătoare, nici unul dintre noi nu deschide nici un subiect, mă uit cu coada ochiului la Ariana iar aceasta pare încruntată.
      - Crezi că dacă sun la room service o să îmi aducă în cameră o bucată de carne crudă tăiată bucățele mici? Mă întreabă și se uită când la mine când la felina din brațele ei.
      - O să rezolv eu acest lucru, din momentul în care voi ajunge la hotel, mă voi ocupa personal de această situație, având în vedere că am uitat să îi iau mâncare.
      - Mulțumesc frumos. Spune și se întinde spre mine plasându-mi un sărut pe obraz.
     Și la fel drumul de această dată mi s-a părut mult mai scurt decât atunci când am plecat, poate că m-am obișnuit prea mult cu prezența Arianei și nu aș mai vrea să îi dau drumul, nu aș mai dori să o las să plece de lângă mine niciodată.
     O conduc spre apartamentul ei, îi mulțumesc pentru această seară minunată o îmbrățișez timp de câteva minute, îi plasez un sărut pe obraz urându-i noapte bună și plec spre bucătărie pentru a comanda mâncarea pufoșeniei.
      Le spun ospătarilor că mâncarea trebuie livrată la apartamentul cu numărul șase sute șaizeci și șase și mă îndrept spre camera mea.

Din perspectiva Arianei.

      Seara a decurs mai mult ca perfect, m-am ales cu o afacere bunicică ceea ce mă încântă pentru că trebuie să plătim salariile angajaților în data de cincisprezece ianuarie. Îl pun pe Luci în pat iar eu merg în baie unde îmi fac un duș relaxant.
      Îmi îmbrac pe fugă pijamalele și ies din baie îndreptându-mă spre ușă, cred că cina lui Lucifer este gata. Deschid ușa și rămân efectiv șocată. În fața mea sta nimeni alta decât depravata de la recepție, oare ce vrea de la mine acum.