Dangerous: Începutul

Epilog.

- Și am ajuns la finalul povestei mele, a vieții mele mai exact. Îi spun privind-o în ochi triunfătoare.

Se uită la mine și mă privește speriată, simt că are să îmi spună atâtea întrebări și totuși nu face nimic decât să se holbeze la mine. În aceste câteva luni în care i-am povestit fiecare detaliu din viața mea ea nu făcea nimic altceva decât să mă asculte și mai apoi să se retragă în liniște lăsându-mă singură cu gândurile mele, uneori noaptea când nu puteam să dorm o priveam și puteam citi pe chipul ei doar teamă, îi era teamă să nu o rănesc și văzând-o așa aproape în fiecare noapte, parcă ceva în mine creștea cu fiecare tremurat al ei. Însă am decis să o las să trăiască, trebuia să îi spun cuiva totul, iar acum, acum cred că acesta este sfârșitul, și nu sfârșitul mei ci al ei.

- Dar ce s-a întâmplat cu micuța Angel și prietenii tăi, sau cu familia polițistului care te-a arestat și din cauza căruia defapt ești tu aici? Spune cu glas tremurat.

- Asta deja este o cu totul altă poveste pe care nu eu ar trebui să ți-o povestesc, ci Angel. Poate regina e la zdup, dar prințesa mereu va fi în frunte și nu va lăsa pe nimeni să îi facă rău nici ei, nici prietenilor ei. Acum, să trecem la fapte, dat fiind faptul că mi-ai zis că nu vei ieși niciodată de aici, ei bine așa este, tu nu ai cum să ieși însă eu trebuie să pregătesc oamenii care îmi vor face dreptate sau cel puțin oameni care mi-au călcat pe urme. Am avut în jur de sute de victime la activ, cred că cu una în plus sunt tot acolo, nu? Spun îndreptându-mă spre ea, scoțându-mi cuțitul din bocanc. - Eu nu am să te omor, vei face singură asta iar eu voi sta aici și te voi privi cum te chinui să lupți cu moartea. Adaug punându-i cuțitul în mână.

- Nu pot face asta, copii mei vor fi dezamăgiți de mine.

- Și crezi că acum nu sunt? Adică de ce crezi că nu te vizitează nimeni, ești o lasă dacă nu încerci, ești la fel de lasă cum ai fost acum câțiva ani când te-ai lăsat prinsă. Scuip toate aceste cuvinte, dar în același timp folosind psihologia inversă pe ea. Și am reușit nu a durat mult și și-a înfipt cuțitul în stomac, o dată, de două ori și chiar de trei ori, căzând la pământ într-o baltă de sânge.

Mă așez în pat și mă uit la trupul ce zace pe podea, chinuindu-se să supraviețuiască. Dar în această lume doar cel mai puternic va supraviețui. Iar eu nu am fost făcută să pierd. 

VOI IEȘI DE AICI ȘI MĂ VOI RĂZBUNA.