Dangerous: Începutul

Vândut.

      Am optat să îmi aleg o ținută decentă și nu prea vulgară. Am îmbrăcat o rochie roșie mulată până la genunchi, mi-am luat în picioare ghetele negre și o pălărie negră pentru a nu îmi scoate prea tare în evidență părul roșu buclat. Pot să spun că nici Seb nu s-a lăsat mai prejos. Acesta este îmbrăcat într-o pereche de pantaloni negri, o pereche de adidas albi și un tricou tot alb, iar pentru sacou a optat la unul negru mat.
      Suntem în mașină, ne îndreptăm spre locul de întâlnire. Din câte am înțeles, întâlnirea va avea loc într-o clădire din centrul orașului. Am mai înțeles că acolo are Richard o firmă, însă nu am avut prea multe întrebări, pe mine mă interesează acum să îmi vând marfa.
      Sebastian parchează mașina, se coboară jos și spre surprinderea mea vine și îmi deschide portiera. Cred că asta e doar de fațadă, nu îl văd pe Seba să facă asemenea lucruri în viața de zi cu zi. Îi mulțumesc și ne îndreptăm spre clădirea pompoasă din fața noastră.
      La intrare Sebastian îmi deschide ușa, iar după câteva momente îmi face semn să înaintez pentru că iar am rămas șocată, bărbatul acesta mă surprinde pe zi ce trece din ce în ce mai mult. Dar știu că această față a lui este doar de ochii lumii.
      Nu ne-am vorbit nimic tot drumul, se vede pe fața lui că este puțin stresat și de aceea am ales să nu deschid nici un subiect, e mai bine să ne calmăm treptat și să acționăm cu calm în orice circumstanțe.
      - Bună ziua. Avem azi programată o întâlnire cu domnul González.
      - Bună ziua. Numele dumneavoastră vă rog. Spune aceasta mâncându-l din priviri pe Sebastian.
      - Sebastian O'brien.
      - Sigur vă rog urmați-mă. Spune aceasta și se îndreaptă spre o sală de ședințe. Ne face semn să intrăm. Domnul González vă va onora cu prezența în câteva minute, vă rog să vă faceți comozi.
      M-am așezat pe un scaun din capul mesei și așteptarea a început. Avea dreptate secretara, nu a durat mult și Richard și-a făcut prezența.
      - Bună ziua. Mă bucur că ați putut ajunge.
      Richard González  pare la prima vedere un bărbat trecut de 29 de ani, însă arată chiar foarte bine și sunt destul de sigură că încă este în putere, poate atrage atenția oricărei femei. Îmbrăcat în costum, înalt, brunet și cu ochii pătrunzători.
      Mă ridic, îmi așez rochia și înaintez spre acesta.
      - Bună ziua, numele meu este Ariana Morningstar. Întinzându-i mâna pentru a face cunoștință.
      - Încântat de cunoștință domnișoară Morningstar. Spune și îmi sărută mâna, gest care m-a surprins. Vă rog luați loc. Adaugă acesta.
      - Mulțumim domnule González. Spun și mă așez.
      - Te rog spune-mi Richard. Ne este mai ușor să ne tutuim, doar nu suntem chiar atât de bătrâni. Spune și chicotește.
      - Ai dreptate Richard, am o propunere pentru tine.
      - Te ascult Ariana. Spune și mă privește intens.
      - Aș dorii să fac afaceri cu tine știu că sub această mască a firmei, zace un adevărat traficant.
      - Ai perfectă dreptate, continuă.
      - Totul constă în vânzarea a două tone și un sfert de cocaină. Trebuie să ști că pachetele de cocaină au cel puțin zece straturi de ambalaj, de la folie de plastic, la cauciuc, indigo, hidroizolație, plus substanțe care le fac nedetectabile la scanner și controlul cu câini special antrenați.
      - Deci în concluzie sunt foarte ușor de transportat. Pare o afacere bună, sunt disponibil să îți dau nouă sute de milioane de dolari.
      - Nouă sute cincizeci de milioane de dolari și s-a făcut. Spun hotărâtă.
      - Foarte bine, vă rog să așteptați câteva minute, o să îmi chem oamenii iar pe urmă putem merge pentru a ne preda marfa. O să îți dau și jumătate din bani pentru a vedea că sunt un om de încredere. Spune aceasta și dă câteva telefoane. După care ieșim alături de el  din sala de ședințe și din clădire.
      L-am luat pe Seba și ne-am urcat în mașină, am așteptat semnalul lui Richard, iar când acesta era pregătit am pornit în viteză de pe loc, conducând spre depozit unde este depozitată cocaina. De această dată am ales să conduc eu.
      Nouă sute cinzeci de milioane de dolari este chiar bine și eu care vroiam să îi cer mai puțin, uneori sunt fericită că nu mă i-a gura pe dinainte.
      Am ajuns la depozit, am parcat mașina, mi-am luat cheile și am pornit spre intrarea în depozit cu Sebastian și Richard în spatele meu. Am deschis ușa, și i-am făcut semn lui Richard să mă urmeze.
      - Aceasta este toată marfa, poți să îți chemi oamenii să o depoziteze în mașini.
      - Foarte bine Ariana. Spune făcându-le semn oamenilor săi să se apuce de încărcat marfa. Lucia îmi place să fac afaceri cu tine, ești un om de cuvânt. Însă pot spune că nu am mai dat peste o femeie atât de hotărâtă și calmă ca tine.
      - Mulțumesc Richard, pot spune și eu același lucru, îmi place să fac afaceri cu tine.
      - Sper că o să ne mai auzim Ariana Morningstar . Adaugă și îmi întinde încă două servite, restul banilor. Sebastian verificându-le făcându-mi semn că totul este perfect.
      - Cu siguranță o să ne mai auzim curând. Spun iar acesta se îndreaptă spre mașină dar nu înainte de a îmi săruta mâna și de îmi face cu ochiul.