Dangerous: Începutul

Suntem mai buni împreună pentru că suntem minunați separat.

Din perspectiva lui Richard. 

      Mai am câteva minute și ajung la hotel, aștept cu nerăbdare să o revăd. Și să îi spun tot ce este în sufletul meu. Tot ce simt pentru ea. Vreau să îi mărturisesc că voi fi lângă ea până la sfârșitul zilelor, prin ploaie și prin rafale de vânt care se îndreaptă spre ea. În fiecare zi și în fiecare clipă. O să o țin strâns de mână și o să trecem împreună prin tot ceea ce e urât. Probabil vor fi momente când ne va fi greu, foarte greu, când ne vom certa și nu vom vrea să ne vedem unul pe altul, când nu va exista un cotlon destul de întunecat ca să ne ascundă tristețea, furia, amărăciunea, înfrângerea. Voi aprinde lumânarea care îi va arăta drumul spre liniște și lumină. Voi aștepta de la ea să mă caute în întuneric și să mă tragă spre ea. Voi zâmbi prin ploaia de indiferență și voi trimite spre ea toată bucuria simplului fapt că o cunosc.
      Am parcat mașina la subsolul hotelului, coborând din mașină îmi aranjez cămașa și îmi iau sacoul pe mine, după care înaintez spre liftul care mă va duce la etajul cu recepția. Ușile liftului se deschid, în fața ochilor mei arătându-se o mare de oameni care mai de care, mai grăbiți și în același timp stresați, înaintez spre recepție uitându-mă atent și salutând aproape fiecare persoană care trece pe lângă mine deoarece majoritatea persoanelor invitate au fost și la petrecerea organizată de mine. În fața mea la recepție stă și așteaptă nimeni alta decât Sandra Garcia, mai frumoasă și mai elegantă ca oricând, se vede de la o poștă că mini vacanța în Miami chiar i-a prins bine.
      - Oh, frumoasa mea prietenă, mă bucur să te reîntâlnesc! Spun cuprinzând-o într-o îmbrățișare, după ce bineînțeles realizează că sunt eu.
      - Richard, chiar mă gândeam când o să te revăd, nu credeam că atât de repede.
      - A fost o coincidență să ajung aici în același timp cu tine. Permite-mi să îți spun că arăți fenomenal.
      - Oh, Richard, exagerezi. Spune zâmbindu-mi și fluturându-și genele.
      - Richard, Sandra, nu mă așteptam să vă găsesc aici. Spune o voce cunoscută făcându-ne să ne întoarcem în direcția acestuia.
      - Josh, este o plăcere să te revăd. Spun și îmi îmbrățișez bunul meu prieten din Europa.
      - Josh, cu ce ocazie pe aici? Îl întreabă Sandra, ascunzând fața șocată pe care a făcut-o adineauri la vederea lui.
      - Am primit invitație din partea Arianei și chiar nu mi-am putut permite să o refuz, așa că uite-mă aici, bănuiesc că și voi sunteți în aceiași situație. Spune acesta fixându-ne pe amândoi cu privirea.
      - Sigur că da. Domnilor, vă rog să mă scuzați însă eu mă voi retrage, ne vom reîntâlni mai spre seară, la petrecere desigur. Acestea fiind ultimele cuvinte ale Sandrei, se întoarce își face cazarea și se îndreaptă spre liftul ce o va duce la etajul cu numărul camerei în care aceasta va locui.
      - Ce femeie, cât șarm și câtă inteligență. Spune Josh, evident gândind cu voce, dar observându-mă că îl privesc își oprește cuvintele tăcând mâlc.
      Eu, Sandra și Josh avem o relație mai specială și când am spus asta mă refeream la faptul că am studiat împreună la aceiași Universitate, încă din anul întâi am devenit prieteni de nedespărțit. Pe parcursul celor trei ani Josh și Sandra au început să aibă sentimente unul pentru celălalt și eu eram cel care îi asculta pe amândoi. Niciunul nu își putea exprima sentimentele în cuvinte, adică niciunul nu avea curajul necesar să își mărturisească sentimentele.
      - Josh, nu mai puteți continua așa. Amândoi sunteți conștienți de sentimentele pe care vi le purtați. De ce este atât de greu să îi comunici aceste sentimente?
      - Ție de ce îți este atât de greu să îi mărturisești Arianei sentimentele tale? Sau mai bine spus de ce nu ai oprit-o din drum în seara aceia, acea seară în care i-ai furat primul sărut? Mă atacă el, iar acum eu mă blestem mintal că am ales să îi spun ce s-a întâmplat în acea noapte între mine și Ariana.
      - Diferența dintre mine și tine drag prieten, pot spune că este una colosal de mare. În primul rând, tu spre deosebire de mine îi cunoști sentimentele Sandrei, eu nu am de unde să știu asta cu privire  la Ariana. În al doilea rând, voi vă cunoașteți de ani de zile. Spun deja enervat de situația în sine.
      - Nu este nici o diferență, când ești pregătit să înfrunți situația și bineînțeles femeia, îți mărturisești sentimentele ei, femeii. Nu va conta atunci cât timp a trecut de când vă cunoașteți, nu va conta absolut nimic.
      Am rămas fără cuvinte, are dreptate, nu este nici o diferență. Cu toată jena și teama pe care o am în inimă și în măduva oaselor o să îi mărturisesc sentimentele mele în această seară.
      - Haide să ne cazăm, este ora șapte seara, mai avem puțin și trebuie să ne prezentăm la petrecere, doar nu vrei să o lași pe Ariana să te aștepte.
      Ne cazăm și ne îndreptăm spre liftul care ne duce la etajele cu numărul camerelor în care vom locui.