Cineva mă poate vedea

66 7 4
                                    

       Eram doar un spirit ce nu putea decât să privească lumea iar faptul că mama îmi pusese corpul la aparatele moderne din New York, în speranța că într-o zi mă voi trezi, nu făcea decât trecerea mea pe lumea cealaltă imposibilă.

         Plecând din cercul suferinței format de mama, tata, Andrew, bunica, Caroline și departe de articolele revistei ce îmi dramatizau povestea făcându-mi familia și prietenii să sufere mai mult decât o fac deja, cu un simplu gând la persoana care mă facea mereu să mă simt în siguranță, m-am trezit lângă Chapin, la el acasă în Los Angeles.

         El stătea în pat uitându-se la televizor iar eu eram lângă patul lui zâmbindu-i iar când am vrut să mă apropii de el acesta și-a întors privirea către mine. M-a privit direct în ochi și s-a speriat de moarte, sarcastic spus de moarte fiindcă eu chiar eram moartă.

-JENNY! Cum ai ajuns aici?

- Mă poți vedea?

- Normal că te pot vedea ești lovită la cap?

- Chapin, sunt moartă! Nimeni nu mă poate vedea, spun eu speriată.

- Cum ești?!

- Cum ai auzit..

- Nu se poate! Atunci de ce te văd?

- Asta încerc și eu să-mi dau seama.

- Nu, nu, nu! Asta nu poate fi adevărat! Nu poți fi moartă!

Chiar după ce a pronunțat aceste cuvinte la televizor a început emisiunea cu știrile de ultimă oră iar în prima știre se anunța moartea mea.

Reporter: - Dragi, telespectatori! Prima știre de ultimă oră pe care o avem pentru dumneavoastră este că fiica creatoarei de moda Lilly Archibald și fiica vitregă a cunoscutului om de afaceri Justin Olshaimer, este acum conectată la aparate într-un spital privat, al cărui nume nu vi-l putem dezvălui, din New York la cererea mamei acesteia. După multitudinea de articole adresate tinerei Jennifer Archibald cu privire la toate ieșirile acesteia, moartea dânsei este ceva total neașteptat. Cauzele morții au fost clarificate în această dimineață la o zi de la găsirea limuzinei în care se afla aceasta împreună cu șoferul care este de asemenea declarat decedat. Cu privire la aceste detalii vom revenii la știrile de la ora nouăsprezece.

- Vezi, îi spun eu!

-Nu se poate!

- De ce mă poți vedea?

- De unde vrei să știu eu?

- Pai poate mai poți vedea și alte spirite, de unde să știu eu? Sunt multe persoane dezorientate aici..

 - Aici, aici?

- Nuu! Aici în lumea spiritelor, spun eu râzând.

- Este... este ceva foarte ciudat. Și ce te-a făcut să vii la mine?

- Ești singura persoană care mă făcea mereu să mă simt bine, să mă simt în siguranță, spun eu dezamăgită.

- Aș vrea să te iau în brațe dar nu pot, spune trist Chapin.

- Ei bine, acum o să-ți fiu mereu alături. Dacă vrei te ajut să copii la teste, spun eu râzând.

- Jenny, trebuie să mă obișnuiesc cu gândul că doar eu te pot vedea și mai ales că ești moartă. Nu știu dacă voi reușii.

- Oh! Așa e! Îmi pare rău că am venit la tine, nu o să te mai deranjez niciodată!

Atunci dezamăgită am plecat. Singura persoană din viața mea în care aveam cea mai mare bază mă dezamăgise. Acum chiar nu mai aveam nici un scop iar pe lumea de dincolo nu puteam trece oricât de mult îmi doream pentru că corpul meu era conectat la aparatele ce îmi oxigenau plămânii și întregul organism așa că m-am hotărât să mă întorc la spital și să veghez asupra mea.

Capitolul ăsta e cam scurt dar mă voi revanșa la următorul capitol. Sper că vă place povestea și aștept păreri. Merită să o continui? :*:*

My crazy life |PAUZĂUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum