My crazy life |PAUZĂ

Vise spulberate

Seara se apropia cu pași repezi iar pregătirile pentru petrecere erau în toi. Firma de catering pe care o angajase mama aproape terminase pregătirile, bucătarii pregăteau de zor platourile iar chelnerii erau deja aici. Toți erau pregătiți și se agitau ca totul să iasă bine mai puțin eu care stăteam întinsă în pat gândindu-mă că m-am reîntors din nou la viața mea.

Pe de o parte era eram atât de fericită să particip din nou la o petrecere ce era dată în cinstea mea, dar pe de altă parte mă gândeam la toate cele întâmplate și tot ce se petrecea acum parcă era un vis. Toate mi se păreau ireale numai gândindu-mă că am fost moartă îmi dădea o stare de groază și un fior îmi cuprindea tot corpul ajungând până în măduva oaselor. Cu toate că acum eram vie ceva îmi spunea că ceea ce mi se întâmpla nu era în van. Poate că noul meu dar era de vină, poate frica de moarte mă îngrozea mai tare decât voiam să arăt sau poate simplul fapt că acum sunt un fel de ancoră ce mișună între două lumi, lumea celor vii și lumea spiritelor, mă terifia. Eram pierdută în gândurile și temerile mele în momentul când mama a apărut la mine în cameră speriindu-mă de moarte, sarcastic spus de moarte pentru că acum vedeam morții:

- De ce stai așa tolănită în pat?

- Ce aș putea să fac? Nici măcar nu am cu ce să mă îmbrac, spun eu morocănoasă.

- Bineînțeles că ai cu ce să te îmraci!

- Și cu ce mai exact?

- Noua mea linie de îmbrăcăminte are nevoie de un model așa că te-am ales pe tine și în această seară vei purta una din rochiile făcute de mine.

Minunat! Parcă nu era de ajuns faptul că majoritatea timpului și-l petrece la muncă, acum vrea să-i port și hainele pentru a-i reprezenta noua linie de îmbrăcăminte. Nu pot spune că hainele ce le făcea erau urâte pentru că aș minții, îi adoram creațiile la fel de mult ca și ceilați cumpărători ai ei însă voiam să facă diferența între locul ei de muncă și casa noastră. Simțeam că tot ce e mai important pentru ea este locul de muncă și nu familia.

- Și de ce m-ai ales tocmai pe mine?

- Avem nevoie de o personalitate tânără și celebră care să fie acum în atenția tuturor revistelor. Iar tu draga mea, ești perfectă!

Exact cum bănuiam. Ca de obicei mă folosea pentru a-și îndeplinii ea scopurile. Mi se părea destul de absurd din partea ei. Se folosea de povestea mea pentru a-și duce linia ei de modă la cele mai înalte culmi. În loc să fie fericită că nu m-a îngropat în una dintre rochiile ei, ea profită de faptul că am avut o a doua șansă. Eram foarte nervoasă pe ea în acel moment dar nu voiam să mă mai cert cu ea așa că am încercat să fiu calmă și să nu-i arăt că sunt supărată pe ea.

- Mă bucur, mamă! Chiar mă bucur, spun eu cu gura întredeschisă schițând un zâmbet fals.

- Ei bine ar trebui să te pregătești. La ora opt vor începe să apară invitații.

Imediat ce a ieșit mama din cameră m-am ridicat din pat așa plictisită și morocănoasă cum eram pentru a mă pregătii de petrecere. Mi-am făcut un duș după care m-am machiat și am luat rochia care era de o culoare turcoaz închis, fără bretele, în față era mai scurtă și la spate mai lungă oar detaliile ce îi confereau originalitate erau firele de mătase neagră ce se găseau de la brâu în jos. Pregătindu-mă pentru petrecere nici nu am observat cum a trecut timpul iar când am privit către ceas era deja ora opt și douăzeci de minute.

Invitații începeau să apară și de nelipsit erau reporterii. Când am văzut că salonul principal începea să se umple m-am decis să ies și eu din cameră doar petrecerea este pentru mine dar din păcate imediat ce am deschis ușa am dat nas în nas cu Charles, ultima persoană pe care voiam să o văd.