My crazy life |PAUZĂ

Surpriză neașteptată

Eram în cea mai scumpă cafenea din New York într-un separeu al acesteia așteptând jurnalistul care urma să-mi ia interviul și între timp eram servită de către unul dintre chelneri. Ajunsesem cu cincisprezece minute mai devreme decât ora la care eram programată, și asta nu pentru că eram punctuală, ci pentru că eram atât de emoționată încât îmi tremurau și picioarele deci voiam să prind puțin curaj. În tot acest timp băusem deja trei pahare de apă cu lămâie acum stând cu grija că o să mă fac de râs mergând din cinci în cinci minute la baie pentru a-mi golii mica mea vezică urinară.

         De la vârsta de treisprezece ani, de când cea mai bună prietenă a mea de atunci fusese invitată datorită faptului că reușise să câștige ”Miss-ul” la categoria ei de vârstă. Apariția în această revistă i-a schimbat complet viața, fiind în momentul de față cunoscuta cântăreață Tylor Swift. Gâandindu-mă la succesele ce le-a avut Tylor pe parcursul vieții ei îmi doream foarte mult să nu o dau în bară.

         În timp ce încercam să-mi înec frustrarea în paharul de apă cu lămâie am zărit intrând pe ușă o siluetă de femeie foarte bine făcută, perfectă de altfel. Ridicându-mi ochii din pământ am parcurs cu privirea picioarele superbe ale acesteia ajungând într-un final la pantalonii scurți ce îi acopereau circa o palmă din lungimea piciorului, trecând peste sânii rotunzi și așezați într-un decolteu adânc în formă de cascadă privind linia perfectă a gâtului am ajuns la chipul acesteia ca de porțelan acoperită de o fărâmă de machiaj gri cu negru ce îi scoteau ochii de un verde aprins în evidență. Părul ei auriu parcă nuanțat cu o rază de soare îi veni jucăuș în ochi și peste buzele sale pline și roșiatice acoperite de un gloss transparent. Era Lina.

         În momentul în care am văzut-o pe Lina am simțit un gol adâng în stomac și începeam să observ cum sângele meu fierbinte se oprește în pomeții mei nu prea evidenți. Aceasta a început să-mi zâmbească lăsându-și dinții ei ca niște perle perfecte la iveală. Rămăsesem fără vlagă și mă emoționasem foarte tare dar adunându-mi puterile m-am ridicat în picioare și i-am pupat ambii obraji ai săi după care m-am așezat pe scaun, mai mult pe lângă fiindcă picioarele mele tremurânde nu mai erau în stare să ajungă la scaunul ce părea că e la trei kilometrii distanță, bine că nu am aterizat pe jos.

- Tu ești jurnalista de la Spy News? o întreb uimită pe Lina.

- Nu eu sunt cea care trebuia să-ți ia interviul ție însă colega mea ce trebuia să fie acum aici este în spital și eram singura disponibilă.

- Hm, și așa ai uitat să mă suni! Acum te poți revanșa, îi spun eu pe un aer de persoană îngâmfată.

- Am vrut să te sun dar aș fii părut obsedată dacă te sunam în ziua următoare, spune aceasta în timp ce roșii puternic.

Asta ar trebui să fie un interviu sau o întâlnire? Asta era întrebarea mea odată ce am început să vorbesc cu Lina despre iubire, relații, familie și multe alte vrute și nevrute.

Stătusem la taclale cam două ore și jumătate timp în care fără să vrem am ajuns să ne împreunăm mâinile zâmbindu-ne reciproc însă într-un moment de tăcere mi-am amintit că ea are prietenă și mi-am tras imediat mâinile lipindu-mă de scaun.

- Nu știam că o să te deranjeze dacă te țin de mână, spuse suspinând Lina.

- Nu, nu, nu! spun eu încercând să nu o fac să creadă alt fel de tâmpenii ce puteau să nu fie adevărate. Nu mă deranjează chiar de loc, încercam eu să o liniștesc, dar știu că ai prietenă și nu vreau să-ți stric relația...

- Te referi la Madison...

- Nu știu cum o cheamă, spun eu zâmbind.

- În fine, nu mai sunt cu ea.

- De ce? spun eu uimită și tot o dată satisfăcută la gândul că acum putea fii a mea.

- Era prea încuiată la minte și se supăra din orice nimic. Mie îmi place distracția, ei îi plăcea să stea în casă și să citească. În ultimul timp nu ne mai înțelegeam și am hotărât să renunțăm la relație.

- Îmi pare rău să aud asta! doar spuneam așa deaoece în mintea mea era un gând nu prea angelic.

- Mie nu! Așa am ocazia să întâlnesc persoane precum ești tu!

Chipul meu se lumină ochii mărindu-mi-se și simțeam din nou acel gol enervant în stomac în timp ce sângele fierbinte din mine se ridică din nou la pomeții mei. Lina se apropie de mine după ce rostii aceste cuvinte și cum o simțeam mai aproape de mine cu atât simțeam că mă încălzesc din ce în ce mai tare parcă eram victima unui incendiu.

- Ești emoționată? întrebă această făptură divină apropiindu-și buzele de ale mele.

Am ezitat să răspund și nu-mi putea da seama de ce sunt atât de emoționată doar mai trecusem prin aceste lucruri. Mergeam la întâlniri și sărutam băieți cu nemiluita însă acum era altfel.

- Și eu sunt emoționată! spune Lina apropiindu-și buzele mai tare de ale mele putând să-i simt respirația.

În următorul moment mi-a ridicat umpic bărbia cu două din degetele ei firave după care și-a lipit buzele ei fierbinți de ale mele. Buzele mi se dezlipeau singure una de alta făcând loc limbii să se strecoare în căutarea unui partener de joacă dând pe drumul său spre fericire de limba Linei. Mi-am dus mâna stângă pe piciorul ei perfect iar pe cea dreaptă am strecurat-o până am ajuns pe talia fermă și ușor proeminentă a Linei. Sărutul dură destul devenind din ce în ce mai pasional dar când simțeam că nu mai pot, întâmplarea face ca și Lina să simtă același lucru, simțeam cum Lina încheie sărutul muscându-mi buza cu dinții.Îndepărtându-și ușor și cu ochii închiși capul de mine am început amândouă să zâmbim.

- Cred că ăsta a fost cel mai bun sărut din viața mea, complimentă Lina.

- Ăhă, spun eu încă pierdută prin lumea fanteziilor.

- Păi...

- Fără păi, adaug eu și începem amândouă să râdem.

- Asta înseamnă că vrei și tu să fii cu mine?

- Da, spun eu apropiindu-mă din nou de ea dându-i un sărut scurt, vreau!

- Și totuși, cred că ar trebui să plecăm pentru că se întunecă iar eu trebuie să predau un interviu reporterului șef,

- Am și uitat de raport! Ce o să-i predai?

- Că m-am combinat cu persoana în cauză și am stat ca la o întâlnire pe banii firmei, spune Lina râzând.

- O doamne! Nu poți spune asta!

- Bineînțeles că n-am să o fac! Deja știu câte ceva despre tine...

- Lina, spun suspinând, nu poți dezvălui lumii faptul că pot vedea spirite.

- Nici nu aveam de gând! Nu vreau să ajungi ca un șoarece de laborator ce este folosit pentru tot felul de experimente.

- Mulțumesc!

Lina îmi zâmbește, mă ia de mână și plecăm din restaurant radiind amândouă de fericire.

..................................................................................................................

Știu că nimeni nu se aștepta la asta, dar asta e și ideea. Jennifer e o persoană publică deci încearcă să se facă remarcată în cele mai diferite și curajoase metode. Aștept păreri! ^^