My crazy life |PAUZĂ

Trecut, prezent și viitor

Ajunsă în fața hotelului lui stăteam pierdută și mă uitam la cât de bine arată și eram uimită de reușitele lui Charles dar asta nu schimba cu nimic faptul că era un netrebnic.

         În dată ce mi-am adunat gândurile și am prins curaj am intrat în hotel și am urcat în lift. Încă știam unde e camera lui așa că m-am îndreptat către ea dar înainte să intru a apărut lângă mine un bărbat care mi-a spus că Charles are treabă.

- Ce treabă poate să aibă? întreb eu.

- Mă poți auzi?

- Am mai auzit asta și înainte, spun eu simțind ca un deja vu ca de fiecare dată când vedeam o fantomă. Pot vedea spirite! Deci ce treabă are Charles?

- Oh! Nu are nici o treabă, doar am spus ce spuneam de obicei când eram în viață, spune acesta privindu-mă uimit.

- Foarte bine! Îi spun zâmbind ironic în timp ce deschideam ușa camerei lui Charles.

         Totul era exact așa cum îmi aminteam eu. Singurul lucru care lipsea din peisaj eram eu plimbându-mă dintr-o parte în alta a camerei.

- Ce cauți aici? întrebă Charles

- Vreau să vorbim!

- Tocmai ce am vorbit la petrecere. Sau mai ai cumva ceva de adăugat?

- Caroline a fost cea care m-a trădat așa-i?

- Ești o fată isteață, știai?

- Spune! Ea a fost sau nu?

- Da, Jennifer! Ea a fost! Alte întrebări?

- De ce a făcut-o? spun eu printre lacrimi.

- De unde să visez eu?

- Ai ajutat-o!

- Eu nu cer motive pentru a face rău, pur și simplu îl fac, scumpa mea Jennifer.

- Ești un nemernic! După tot prin ce am trecut amândoi! După câte ți-am iertat doar pentru că te iubesc! Mereu te-am iubit dar ai fost prea ocupat să-mi cauți mereu defectele și să-mi spulberi visele realizându-le doar pe ale tale. Nu metiți să fii iubit! Ești un monstru! strigam eu foarte revoltată și plină de lacrimi.

După ce m-am descărcat de toată furia pe care o adunasem în interiorul meu Charles s-a apropiat încet de mine și m-a luat în brațe. În acel moment chiar nu eram în stare să-l dau la oparte oricât de mult voiam. Fusesem cu el aproape trei ani de zile timp în care nu încetasem să-l iubesc chiar dacă el îmi greșea apoape în fiecare zi. Iar motivul despărțirii noastre a fost mai degrabă o ”ea”, acea blondă pe care eu nu o puteam suporta. Singura fată din lumea asta pe care nu puteam să o sufăr și numai gândindu-mă la numele ei mă înfuriam foarte tare. Probabil vedeam în ea o rivală deoarece fusese cu băiatul pe care eu îl iubeam.

Charles mă luase în brațe și mă dusese pe caneapeaua pe care stăteam eu cu el gândindu-ne la viitorul nostru. Locul în care totul era posibil, așa cum îi spuneam noi. Și, ca pe vremuri, acesta mă ținea cu capul pe pieptul lui.

- Te-ai calmat? Mă întrebă Charles.

- Da!

- Mă bucur că te-ai calmat.

- Să știi că tot ce am spus e adevărat. N-am încetat niciodată să te iubesc, Charles, spun eu suspinând.

- Chiar crezi că eu nu te-am iubit niciodată?

- Chiar dacă ai făcut-o, nu mi-ai arătat.

- Jenny, aș face orice pentru tine. Poate că ai dreptate! Mereu ai fost alături de mine și m-ai sprijinit în tot ce făceam. M-am gândit că te comporți așa frumos cu mine pentru că îmi ascunzi ceva, dar ai fost mereu sinceră cu mine. Ai putea vreodată să mă ierți?

- Deja am făcut-o! Apropo, fostul tău servitor îți mulțumește pentru tot ceea ce ai făcut pentru el.

- Bună glumă! Horje e mort de două luni.

- Știu! spun eu zâmbind către Charles.

- Ce vrea să însemne asta?

- De când m-am trezit din morți, ca să zic așa, am primit darul ăsta. Ești primul căruia îi spun, spun eu puțin speriată.

- Vrei să spui că poți vedea morții?

- Cam așa..

- Super! Spune-i lui Horje că-i eram dator pentru tot ceea ce a făcut el pentru mine.

- Te poate auzii și acum a intrat în lumină, s-a dus către lumea de dincolo.

- Acum înțeleg de ce tot cădeau chestiile pe aici!

- Credeam că o să te sperii și o să mă dai afară din casă dacă o să-ți spun, spun eu cu vocea tremurândă.

- De ce aș face asta? Mi se parea cea mai faină chestie posibilă!

         Rămăsesem uimită de reacția lui Charles când i-am spus despre chestia cu fantomele. Cred că nu Caroline era persoana în care puteam avea bază, cred că Charles a fost întotdeauna chiar dacă nu mi-am dat seama însă voiam un alt viitor. Chiar dacă eram încântată de reacția lui Charles la aflarea darului meu m-am ridicat din brațele lui, l-am pupat pe obraz și m-am ridicat să plec către casă. Nu eram sigură că acasă este locul în care vreau să fiu acuma așa că încercam să-mi adun gândurile mergând pierdută pe una din străzile zgomotoase ale New York-ului.

         Faptul că am murit, da e foarte ciudat spun că am murit dar da, asta se întâmplase, lucru ce mă făcea să vreau un alt început iar frica de viitor mă cuprindea numai cum mă gândeam la ce-mi rezervă acesta.

Trecutul îmi trecea aievea prin minte amintindu-mi toate prostiile pe care le-am făcut. Încă din clasa a opta mi-am început viața sexuală doar pentru a ieșii în evindență printre prietenele mele și pentru a mă lăuda că sunt mereu cu un pas înaintea lor. Faptul că eram bogată îmi permitea să fac fac orice așa că imediat ce am împlinit cei paisprezece ani, vârstă la care majoritatea fetelor încă se joacă cu păpușile, eu plecam în vacanțe scumpe fără a-mi anunța mama lipsind zile întregi de la școală și de acasă distracția mea fiind drogurile, boutura și sexul.

Faptul că Caroline mă trădase în această seară era un lucru de așteptat. Chiar dacă nu mi-am dat seama pe moment am înțeles motivul pentru care Caroline mi-a făcut asta. Nu este o poveste prea plăcută dar plimbându-mă așa singură mi-am amintit cum l-am sărutat pe primul iubit al celei pe care eu o numeam cea mai bună prietenă.

Eram atât de pierdută în propriile gânduri încât nu mai vedeam decât lumina farurilor de seară ce înconjurau strada. Nu mai băgam de seamă pe nimeni motiv pentru care am intrat în vreo două- trei persoane, fără să vreau bineînțeles. Acasă nu voiam să merg iar la Charles nu voiam să mă mai întorc pentru că s-ar fii ajuns la ”treburi” intime și nu asta era ceea ce-mi doream așa că spre norocul meu am dat de o cafenea non-stop unde am poposit și eu puțin sorbându-mi whiskey-ul ce-l comandasem.

Fără să observ lângă mine se așează o blondă puțin mai înaltă ca mine, cu ochii verzi și cu o siluetă perfectă. Și-a comandat o Vodka Absolut cu o măslină verde și a intat în vorbă cu mine care eram total paralelă cu ce se întâmplă în jurul meu, eram în lumea mea. Cu un simplu ”Bună” din partea ei am început o conversație ce a durat mai bine de trei ore.