My crazy life |PAUZĂ

Un nou început

Imediat ce am ajuns acasă mama mi-a spus să mă duc la mine în cameră cât îl sună ea pe tata să-i dea veștile bune. Probabil el deja aflase deoarece reporterii imediat ce au o știre nouă o publică pentru a nu le fi luată de copetență și cum tata e un om de afaceri e mereu cu ochii pe noile publicații.

Nu trec nici trei minute de când ieșise mama din cameră și încep să aud undeva lângă mine niște șoapte. Eram întinsă în pat dar imediat ce am auzit vorbe m-am ridicat în picioare și am început să mă uit prin cameră. Mi-am aruncat privirea peste tot prin cameră și lângă televizor am zărit o haină. M-am îndreptat spre acel loc și în șoaptă am strigat:

- Hei! Cine ești?

         Speriat își întoarce privirea către mine un băiat blond cu ochii foarte albaștri și cu o expresie timidă. Era foarte nedumerit și încerca să-și dea seama cum de îl pot vedea.

- Nu te speria! Vreau doar să știu cine ești, îi spun ușor în timp ce el se ridică în picioare.

- Sunt Max Miller!

- Și ce te-a adus aici, Max?

- Te-am văzut la spital vorbind cu Meredith. Voiam să știu unde ai trimis-o de era așa fericită înainte să dispară.

- S-a dus spre lumină, spun zâmbind către Max.

- Crezi că o să mă primească și pe mine lumina aia? Am făcut multe rele când eram în viață, spune el suspinând.

- Bineînteles că te va primii. Trebuie doar să-ți dorești să treci prin ea și o să apară.

Am stat câteva minute fără să mai zicem nimic și exact înainte să intre mama în cameră Max a trecut prin lumină fiind foarte fericit spunându-mi că Meredith îl așteaptă și îl consideră o persoană bună.

- Cu cine vorbeai, Jenny?

- Vorbeam la telefon, mamă. Vreau să-ți spun ceva.

- Ascult, scumpo!

- Când eram în comă și spiritul meu se plimba liber pe pământ o singură persoană a fost capabilă să mă vadă și mâine o să ajungă aici în New York. Este iubitul meu acum.

- Și cum a putut să te vadă dacă erai moartă? întreabă mama uimită.

- Nu am nici o idee!

- Și cine este acest băiat?

- Ți-l mai aduci aminte pe Chapin? Cel cu care stăteam eu si Andrew când mergeam la bunicul în Tenesse.

- Oh, cum să-l uit pe băiatul acela brunet cu ochii negri care mă saluta de fiecare dată când mă vedea?

- Mă bucur că nu l-ai uitat!

- Scumpo, sper că nu ai uitat că Duminică te întorci în Beverly Hills, nu?

- Cum aș putea să uit, mamă?

- Întrebam și eu să mă asigur, spune mama întreruptă de telefonul casei.

În timp ce ea se ducea ea spre telefon eu stăteam și mă gândeam cum o să fie revederea mea cu Chapin. Mă gândeam cum o să fie relația mea cu el și dacă vom putea fii împreună acum că știam că mama mă va trimite înapoi în Beverly Hills. Îmi era teamă că Charles, fostul meu prieten cu care am fost aproape trei ani, va interenii între mine și Chapin și ne va face relația imposibilă așa cum a făcut și cu ceilalți băieți cu care am încercat să fiu.

M-am desparțit de Charles acum șapte luni însă tot de atunci încearcă să-mi facă viața amoroasă din ce în ce mai dificilă. El este genul de băiat care primește tot ceea ce vrea. Este fiul celui mai bun prieten al tatălui meu, Bartholomew Dickens, și are în momentul de față propriul său hotel chiar dacă are șaisprezece ani este foarte priceput la afaceri. Este de asemenea cel mai dorit băiat din liceul Constance datorită averii lui dar nu pot nega că arată foarte bine. Este un baiat înalt, bine făcut, are ochii albaștrii și părul șaten iar accentul lui este unul după care toate fetele se topesc, așa cum am făcut și eu.

Acum aveam șansa la un nou început alături de Chapin cu tot cu noul meu ”dar” de a putea să văd spiritele. Este ceva cu care nu poți să te obișnuiești prea repede mai ales că nu e ceva cu care te poți lăuda. Mamei nu îi puteam spune pentru că m-ar fi crezut nebună așa că singurul căruia îi puteam spune este Chapin pe care îl așteptam cu nerăbdare.

Stând în lumea mea gândindu-mă la viitor și la această șansă care mi-a fost dată o observ deodată pe mama care intră la mine în cameră agitată și foarte fericită.

- Ce se întâmplă, mamă?

- Ți-am pregătit o petrecere de bine ai revenit. Va avea loc deseară!

- Și ce e așa mare fericire în asta? Găzduiești câte petrecere pentru orice, spun eu plictisită.

- Am primit un telefon de la Spy News și vor un interviu în exclusivitate cu tine!

- Când?! întreb eu foarte fericită. Mereu mi-am dorit să ajung la Spy News, cum de m-au invitat?

- Vor să afle mai multe despre minunea ce ți s-a întâmplat și interviul are loc mâine după-masă.

- Oh, abia aștept! spun eu fericită.

....................................................................................................................................................................................

Capitolul ăsta e cam scurt dar așa e menit el să fie :)) :3