A fost o noapte lunga. Alina a avut doar o cădere de calciu de la stres. Am stat cu ea în camera până și-a revenit. Ce a urmat a fost o nebunie. Zayn s-a enervat pe Liam că îl lovise și nu a vrut să discute cu nimeni. Alina era devastată, cred că a plâns câteva ore. Eu și Bianca ne-am împărțit între băieții și Alina. Am îmbrățișat-o pe Alina și i-am spus:
- Nu mai plânge... Nu se merită.
- Mi-a frânt inima. Cum as putea să fiu bine?
- Nu îi da satisfacție. Lacrimile tale nu merita irosite.
- Poti să mă duci până acasă? Vreau să stau in pat pentru câteva ore.
- Ai tu mașina pe aproape?
- E în parcare. Merci, Ralu.
- Pentru ce sunt prietenele?
Mi-a zâmbit și am ajutat-o să se ridice. Am lăsat-o pe bancheta din spate și am sunat-o afara pe Bianca.
- Hei, Bia! Care este situația la spital?
- Liam e bine. Doar are buza sparta și un ochi vânat. Harry a tras o sperietura de la reacția violentă a lui Zayn, dar sunt bine.
- Pari cam obosită. Nu vrei sa vin eu în locul tău acolo? Oricum o duceam pe Alina acasă.
- Și tu ești obosită. Aveți grija pe drum. O sa mai stau și eu o vreme și plec spre hotel.
- Okay, Niall e pe acolo?
- Da, s-a dus să mănânce. Am să îi spun că l-ai căutat.
- Merci. Ai grija!
- Și voi!
Mi-am pus telefonul in suportul pentru GPS și am pornit Google Maps. Într-o oră eram acasă la Alina. Am ajutat-o să se ducă la ea în cameră și apoi am coborât la parter ca să-mi fac o cafea. Simțeam că voi adormi în orice moment. Am pus mult lapte peste cafea si m-am dus in sufragerie. In casa era liniste, iar televizorul vorbea monoton. Incep sa simt ca totul este o drama. Poate ca era mai bine sa nu ii fi cunoscut pe baieti; poate Niall ar fi fost bine mereu; poate Zayn nu ar fi reactionat asa; poate Alina ar fi fost fericita cu altcineva.
Insa nu pot schimba nimic...
Ma trezesc pe la 2 noaptea cu telefonul bazaindu-mi in buzunar. Lumina acestuia ma orbeste si observ ca aveam o patura pe mine. Trei notificari si un apel pierdut... Primul mesaj suna asa:
Hei, Raluca, cred ca ai adormit deja pe canapeaua de la parter si nu as vrea sa te mai deranjez, doar ca iti multumesc pentru tot. Nu stiu sincer cum sa iti intorc bunatatea in prietenia noastra, dar stiu ca in ultimul an a fost totul haotic. Stiu ca ambele am fost preocupate cu carierele si cu iubitii, insa iti doresc numai liniste si pace. Sa ai vise frumoase! - Alina. 18.52
Am fost sa te verific totusi, ti-am pus o patura pe tine si am lasat o cutie de paste in cuptorul cu microunde in caz ca ti se face foame peste noapte. Eu o sa fiu in camera mea uitandu-ma la videouri cu YouTuberi. - Alina. 21.16
M-am ridicat in picioare, adaptandu-ma cu miscarea brusca, am pipait usor peretele pana ce am gasit intrerupatorul de la bucatarie. M-am asezat la masa si am baut un pahar cu apa. Am dat drumul la cuptorul cu microunde si am citit si ultimul mesaj.
Plec spre hotel. Sper ca ai mancat ceva. Love ya! - Bianca. 21.33
Apelul pierdut era de la Niall la 02.05 si cred ca nu a mai insistat crezand ca dorm. Mi-am pus pastele intr-un bol si am deschis FaceTime. L-am sunat pe Niall sperand ca va raspunde. Dupa cateva minute ma suna inapoi.
- Hey, sweety. Ce faci? I-am zis cu-n ton adormit.
- Bine. Sunt inca in spital, dar Harry e langa mine si m-a lasat sa dorm pe el.
- Nu cred ca e cea mai comoda perna.
- Nu ai comentat cand dormeai dus, raspunde sarcastic Harry.
- Ahem, conversatie privata! Subliniaza Niall.
Harry rosteste un "In fine" si se foieste in scaun.
- Ai dormit? Ai apucat sa mănânci ceva? Cum a fost drumul?
- Da, mama. Ii spun plictisita. Stii ca am si eu peste 20 de ani. Ma descurc!
- Nu vreau sa pățești ceva. De asta ma ingrijorez...
- Stiu. Acum mananc ceva. Am adormit de cum am ajuns acasa la Alina.
- Scuze daca te-am trezit.
- E okay. Oricum trebuia sa ma trezesc candva.
- Stii, poate dupa ce se termina totul, mergem la o intalnire adevarata. Fara drame si fara masti.
- Mi-ar placea, ii spun zâmbind. Chiar imi este dor de liniste.
- Poate totul se va aranja de la sine.
- Ar fi bine... Apropo, Liam ce face?
- A plecat odata cu Bianca la hotel. Si el era devastat.
- De ce oare sunt unii asa de inconsiderenti?
- Nu stiu, sweety. Ei bine, pofta buna. Am sa incerc maine sa ajung la Alina. Am sa il aduc si pe Liam. Poate compania Alinei o sa ii faca bine.
- Si eu sper. Noapte buna.
- Noapte buna.
Am inchis telefonul si am pus bolul murdar in chiuveta. M-am tarat pana la canapea si am adormit in cateva zeci de minute. N-am reusit sa visez ceva.
Pe la 6 dimineata, Alina ma trezeste din somn.
- Hei, neata. Stii cumva daca mai avem înghețată?
- Hei. Aa, nu cred. Iti este pofta?
- Da. Ai vrea sa mergem pana la un magazin? Chiar am nevoie de niste lucruri.
- Sigur, lasa-ma sa imi fac un dus si plecam.
Intr-o ora eram in drum spre cel mai apropiat supermarket. Am cumparat ceva de mancare si inghetata. Alina a luat cateva CD-uri cu muzica si a inceput sa ma alerge prin magazin. Ne-am plimbat in parcare cu căruciorul de cumpărături si chiar ne-am distrat.
Cand am ajuns acasa am despachetat cumparaturile si am urmarit un desen animat. In jurul orei 2, cineva a sunat la usa. Cand am deschis, un irlandez inalt ma strange tare in brate.
- Hei, Ralu. Ce faci?
- Bine, daca nu mi-ai lua aerul. Ma strangi prea tare.
- Oh, scuze. Mi-ai lipsit.
Ma bucuram ca era aici. L-am poftit si pe Liam înăuntru si am pregatit ceva de mancare. Dupa masa de pranz, eu si Niall am plecat putin in oras. Se gandea sa mergem la o plimbare prin parc. Simteam ca este in sfârșit liniste.
