Cade din picioare si se ghemuieste cu fata in palme. Ma pun in genunchi langa el si ii mangai parul. Incet se relaxeaza si isi lasa capul in poala mea.
-Niall... uita-te la mine...
Isi ridica incet capul si ma priveste cu lacrimi in ochi. Fata lui era plina de vanatai si ochii rosi.
-De ce? Intreb in soapta.
Ma ia in brate si isi afunda capul in gatul meu.
-Niall... ce ai facut? Spun aproape plangand.
Ma ridica incet si ma aseaza pe canapea. Isi ia telefonul si se aseaza cu mine. Ma ia in poala lui si incepe sa tasteze.
-Tu... tu esti motivul...
-Ce...
-Te iubesc. Te iubesc si sufar ca nu te mai pot vedea.
-De ce nu ai venit dupa mine?
-Nu te puteam gasi. Telefonul tau era la mine... Si nu am avut niste luni prea bune. Am plans si suferit pentru ca nu te-am mai vazut. Toata ura a venit asupra mea si asa ca am fugit. Am fugit de toti si m-am schimbat.
-Niall, tu crezi ca noi inca mai exista?
-Mereu a existat... insa nu a ramas acelasi sentiment puternic. Nu din perspectiva ta.
-Ce te face sa crezi asta?
Ma da la o parte si isi da hanoracul jos. Scot un mic tipat cand vad cate taieturi erau pe bratele lui. Ochii incep sa imi lacrimeze si il strang tare in brate.
-N-niall. Nu trebuia...
-Stiu... sa ma tai, spune cu vocea lui ragusita.
Se vedea tristetea de pe fata lui si ii spun:
-Niall, ce ai facut tu e bolnav. Inteleg ca ti la mine, dar asta e prea mult...
-Am nevoie de tine. Dacă ma vei parasi, nu stiu ce m-as face.
-Ai sa continui sa iti cauti perechea...
-Nu, pentru ca tu esti deja o parte din mine. Nu pot sa te pierd.
M-a facut sa plang. Stiu cum e sa suferi mult si stiu ca el nu merita asta. I-am luat lacrima de pe obraz ce ii cazuse nestingherita si il mangaiam. Atat de multe taieturi pentru distrugere. De ce ar face o prostie de genul asta?
-Promite-mi ca nu mai te distrugi... nu e bine ce faci!
-Promit...spune cu ultima lui bucata de voce.
Ii dau un pupic pe obraz si ma asez mai bine pe canapea. Il vedeam cam abatut si se vedea ca regreta tot ce a facut.
Telefonul imi suna si vad la apelant pe Bia.
-Hey, Bia. Ce e?
-Am sa iti dau o veste mare!
-Ia, zi!
-Harry a venit dupa mine! La fel si Zayn dupa Alina. Doamne sa vezi ce mi-a facut asta!
-Ho, Bianco! Nu vreau detalii...
-Dupa tine nu a venit Niall. Am inteles ca a fugit...
Niall imi facea semne sa nu ii spun.
-Nu, din pacate...
-Imi pare rau... poate nu te mai iubeste.
-Poate... poate a uitat ce trebuie facut, spun privindu-l in ochi.
-Hai ca nu te mai deranjez. Sa ai o zi frumoasa!
-Pa, Bia!
Imi las telefonul pe masa de cafea si ma duc in bucatarie. Niall vine dupa mine si tasta.
-Ce ai vrut sa spui mai devreme?
-Ca poate nu mai exista ceva intre noi... poate a fost o greseala totul. Iti distrug viata, ma fac pe mine sa sufar si mai ales... nu stii prin ce am trecut...
-Ralu... stiu prea bine...
-Ba nu stii! Am tipat la el. Nu stii cum am trait cu frica si ma gandeam mereu la tine. Cum ma intrebam daca ma mai stii sau cauti! Sau mai ales, daca inca ma mai iubesti!
-Sigur ca te iubesc...
-Ei bine, nu se vede. Taieturile, sticlele de bautura si comportamentul tau...
-De unde stii ca beau?
-Niall, crezi ca nu ies din casa... plus ca Pitt mi-a povestit totul despre tine. Trebuia sa te incaieri cu cineva!?
-Raluca...
-Nu... pleaca! Mulțumesc pentru tot ce ai făcut, dar nu mai vreau sa te văd.
Am urcat in graba scarile si mi-am luat bagajele. In cateva minute eram gata. Fara sa il mai privesc in ochi, am plecat spre gara. Stransesem cativa bani pentru un bilet de tren. Stiam ce am de facut...
-Liam Payne?
-Mmddaa... cine ma cauta?
-Raluca... Vin in Wolverhampton!
