Capitolul 21 - Wolverhampton

25 4 0
                                    

Calatoria cu trenul a fost linistita si am ajuns in final in Wolverhampton. Vremea era cetoasa si se apropia ploaia.

Mi-am luat lucrurile si am pornit pe peron. Un Land Rover verde stationa in fata garii. M-am asezat pe bagaje si mi-am verificat telefonul.

"Ai de gand sa intri in masina?" - Liam

Am inceput sa rad si sa alerg la masina. Am pus bagajele in portbagaj si am sarit pe locul din dreapta.

-Hey! Ma saluta Liam.

-Hey...

-Ce e cu tine?

-Nimic, spun si o lacrima mi se scurge pe obraz.

-Imi pare rau, ma ia in brate.

Tot drumul e tacut si in final ajungem la o casa rustica de la periferia orasului. Parcheaza masina si ma ajuta cu bagajele. Casa nu era foarte mare, insa era organizata destul de bine.

-Draguta casa, Liam.

-Din pacate nu mai am o camera in plus, dar am sa dorm eu pe canapea...

-Liam, dorm eu pe canapea. Nu e o problema.

Se cam freca la ceafa si parea nesadisfacut.

-Stiu, nu iti convine! Ii raspund. Si eu as face la fel!

-Lasa asta, oricum mai e pana vine seara.

-Corect!

Deodata s-a auzit un garait de la ambii si am inceput sa radem.

-Se pare ca ne este foame, zice Liam.

-Mda... ai ceva de mancare?

-Nu, insa putem sa mergem sa mancam ceva in oras.

-Ok...

Dupa vreo 12 minute am ajuns in fata unui Nando's. Liam m-a poftit sa intru eu prima si ne-am asezat la o masa. Dintr-o data telefonul meu a inceput sa sune. Proasta idee sa pun Wiggle ca ton de apel. Un numar pe care nu il stiu, era pe ecran.

-Alo?

-Raluca?

-Da?

-Sunt Niall... unde esti? Te caut de cateva ore ca nebunul prin Londra.

-Niall, am plecat din Londra. Ai nevoie de timp singur. Imi pare rau.

-Cine e? Intreaba Liam.

-Liam? Gata, vin dupa tine!

Am inchis telefonul si-am uitat crucis la Liam. El a dat din umeri si a comandat cina.

-Ce s-a intamplat cu Niall?

-Am sa iti explic..

Si am inceput sa ii povestesc ultimele luni. A ramas surprins la reactia lui Niall si m-a luat in brate.

-Imi pare rau ca treci prin astea. Niall e cam prea emotiv uneori.

Imi pare bine ca m-am revazut cu Liam. E un bun prieten... Restul serii am ras si am adormit in camera lui.

Dimineata m-am trezit cu Liam ce ma tinea in brate strans si ma privea ingrijorat.

-Neata! Ce e? Intreb.

-Ai avut un cosmar si te-am tinut de mine. Apoi tipai in somn: Niall, nu, nu ma parasii!

-Oh... scuze.

-Nu e nimic. Haide sa mancam...

Am pregatit micul dejun cat Liam a vorbit la telefon. Apoi a venit in bucatarie si parea stresat.

-Liam esti ok?

Isi frananta mainile si in final a zis:

-Am vorbit cu Niall... E in Wolverhampton!

Same stupid islandUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum