Liceul de Criminali [ CreepyPasta Story ]

Capitolul 1

Draga Jurnalule,

Am o poveste sa-ti spun. E o poveste care, cred, ca va avea multe intorsaturi si ar putea duce chiar si la moarte celui care o citeste daca nu e atent. Eu nu scriu aici doar ca sa-mi citeasca cineva, de fapt o fac ca sa ramana lumii o dovada ca eu chiar am existat in caz ca nu o sa ajung sa mai scriu in continuare.

Sunt o simpla eleva, deloc atragatoare, nepopulara, care sta intotdeauna cu nasul intr-o carte cu vampiri. Cum imi zic toti: tocilara, desi sunt printre ultimii in clasa. Ca orice adolescenta, am si eu secretele mele. Unele destul de intunecate daca ma intrebi pe mine.

Urmeaza sa trec in clasa a 11a a Liceului Pasta. Desi multi rad de numele liceului, in realitate, acesta a scos o gramada de genii in lumea asta. Genul acela de persoane cunoscute, parlamentari, vedete...care sfarsesc tragic. In cel mai bun caz in accidente de masina, in cel mai rau, asasinati in cele mai sadice moduri.

Totusi, Liceul Pasta, mai are un secret pe care nimeni nu l-a putut descifra. Acesta este clasa de noapte. Sunt niste elevi, care atunci cand restul terminam orele si plecam la 7 jumatate acasa, ei abia vin, facandu-si intrari simple, dar care lasa urme neobisnuit de adanci asupra celorlalti.

Deasemenea, traim intr-o lume unde legendele celor din CreepyPasta au fost, practic, sterse de pe fata pamantului. Cumva s-au sters toate dovezile tip nume si povesti, si amintirile oamenilor despre chestiile de genul au fost sterse total. Inafara de a mea. Eu mi-am dat seama ca dupa ora 10 noaptea, institutia noastra se transforma in Liceul de criminali CreepyPasta.

Numele meu este Karina Key, am 16 ani si urmeaza sa descopar tot ce se poate despre scoala de noapte.

***

Cand clopotelul care anunta sfarsitul ultimei ore suna, am inchis carnetul invelit in piele neagra si l-am pus cu grija in ghiozdan, alaturi de celalat caiet universal pe care il am. In timp ce toti se grabeau sa plece din scoala, eu ma miscam cu viiteza melcului. Mi-am tras gluga de la hanoracul negru pe cap si m-am indreptat alene spre iesirea din liceu.

Ca in fiecare seara, cand ultimii elevi ieseau grabiti, cei din clasa de noapte abia veneau plictisiti. Primul intrat era Jeffrey Woods, aka Jeff The Killer. Cu gluga de la hanoracul alb trasa pe cap si cu privirea in pamant, arata ca un simplu elev plictisit. Cu pielea putin mai alba si ochii abatuti, pe jumatate inchisi, nu da nici un indiciu despre cine este cu adevarat.

Urmatorii erau E. Jack si L. Jack. Ca de obicei tinandu-se de umeri unul pe celalt si razand ca obsedatii, aratand ca niste prieteni normali. Jane, imbracata cu rochia ei neagra si Alice, fata timida, care evita sa se uite in directia celor din tura de zi. Si tot asa pana au intrat toti.

Eu am stat cu gluga pe cap, inumbra pomului de langa poarta, lucru pe care il facusem timp de o luna anul trecut pentru ai urmari mai usor pe cei din scoala de noapte.

In momentul in care totul a fost pustiu, am iesit din umbra si am fugit inapoi spre scoala, unde am intrat cu curaj. La intrare nu se vedea nimeni, asa ca am urcat la primul etaj, unde aveam in mod normal aveam clasa.

Timp de ceva timp m-am plimbat singuratica prin tot liceul, iar de fiecare data cand cineva imi iesea in cale, ma lipeam de perete si il lasam sa treaca fara sa ma observe. Asa am ajuns din neatentie fata in fata cu Jeff, care venea alene spre mine, fara sa-mi acorde mare atentie.

Ceasul de pe peretele holului arata ora 21.59 cand am trecut unul pe langa celalalt fara sa schitam vre-un sentiment. Se zvoneste ca cine ramane in liceu dupa ora 10 dispare fara urma. Acum e timpul sa testez adevarul.