Anonimul îndrăgostit ✔

2-Urmărită

Am hotărât să-mi las telefonul acasă ca acel anonim retardat să nu-mi mai trimită mesaje. Mi-am luat o pereche de blugi rupți negri și un tricou alb simplu. M-am dus într-un parc la 20 de minute de casa mea. Se făcea întuneric și eu eram singură într-un parc destul de pustiu. Dintr-o dată aud niște frunze care foșneau și am simțit cum o mână îmi acoperă gura și mă lipește de un copac.

"-Ce caută o față atât de frumoasă ca tine pe aici?"

"-Eu d-doar vroiam să mă plimb..."

"-Vai săraca de tine!"

Și începe să mă sărute sălbatic pe gât în jos. Înainte să apuce să-mi de-a tricoul jos, el a fost prins de mână. Era... un băiat înalt... Fața nu i-am putut-o vedea pentru că avea o glugă pe cap. L-a tras de pe mine și l-a trântit de pământ. A început să-l lovească cu cruzime. După ce a terminat s-a îndreptat spre mine...

"-Ți-a făcut ceva?" spuse el cu o voce răgușită.

"-Nu, sunt bine! Mulțumesc! Totuși... Cine ești?

"-Păi... Eu... sunt viitorul tău soț! :)"

Eu am rămas stană de piatră și mi-am amintit de anonim... Înainte să pot spune ceva... El a plecat... S-a pierdut prin întuneric.

Când am ajuns acasă am văzut o grămadă de mesaje de la el.

"-Heii plăcințică, ce faci?" *mesaj primit*

"-Ești supărată pe mine? De aia nu-mi dai nici seen?" *mesaj primit*

"-Mă sperii... Ce ai?" *mesaj primit*

Anonim leave the conversation.

***

Nu știu dacă să-i scriu sau nu... Da, îi voi scrie doar un mulțumesc.

"-Mulțumesc!" *mesaj trimis*

"-Pentru?" *mesaj primit*

"-De parcă nu știi..." *mesaj trimis*

"-Mda :))" *mesaj primit*

"-Vorbim mâine? Că mi-e somn și încă sunt cam șocată..." *mesaj trimis*

"-Da, scumpete! Te iubesc! Noapte bună!" *mesaj primit*

"-Apropo... De unde ai știut că sunt acolo? În acel parc..." *mesaj trimis*

"-Am eu metodele mele. :>" *mesaj primit*

Anonim leave the conversation.
Lunna leave the conversation.

Sper să vă placă... Capitolul ăsta nu e cine știe ce... Dar mno... Sper să vă placă!