Anonimul îndrăgostit ✔

26- Petrcerea și despărțirea

Hmm.. acum este ora 18 și 10 minute. Ar trebui să-l sun pe Nathaniel.

C.T.

- Bună Nathaniel! Nu vii să mă iei?

-Ba da. Oricum ajungem la mătușa mea în mai puțin de 15 minute. Ne vedem în 5 minute.

-Ok, paa!

-Pa!

C.T.Î.

Mi-am luat și o geantă bej cu romburi din material pe ea. Când am auzit soneria de la ușă, am coborât, am salutat-o pe mama și am mers să deschid ușa. Când am deschis-o, în fața mea era un Nathaniel pe care nu l-am mai văzut. Un Nathaniel îmbrăcat cu o cămașă albă ca zăpada, avea un sacou bleu-marin și niște pantaloni de stofă, de aceeași culoare ca sacoul. Când m-a văzut, a rămas cu gura căscată.

"-Iubitule, dacă nu închizi gura, o să-ți intre muștele. Și eu nu vreau să mă sărut și cu tine, și cu muștele."

"-Bine, bine. Dar arăți ... Wooaw!"

"-Mersi! Și tu arăți la fel de demențial!💛"

"-Mulțumesc. Acum, mergem?"

"-Da."

L-am prins de braț și am mers spre BMW-ul lui mat și irezistibil. Mi-a deschis portiera ca eu să pot intra. A ocolit și el mașina și a intrat.
Drumul a fost unul liniștit.. pe cine păcălesc...? Am dat muzica la maxim și am început să cântăm ca doi nebuni.

În 10 minute am fost la mătușa lui. Am bătut la ușă, de acolo ne-a deschis o femeie nu mai mult de 40 de ani, foarte frumoasă, care purta o rochie neagră de seară.

"-Bună Nathaniel! Îmi pare bine să te văd!"

"-Bună mătușico! Și mie." spune asta, și o îmbrățișează.

"-Acum... Cine este această domnișoară atât de frumoasă?"

"-Ea e Lunna, iubita mea. Lunna, ea e Beatrice, mătușa mea."

"-Îmi pare bine doamnă!"

"-Și mie, dar poți să-mi spui Bea."

"-Bine Bea."

"-Intrați! Nu mai stați în ușa!"

Am intrat și înăuntru am văzut multe persoane care dansau pe muzica lentă. Dintr-o dată simt o mână pe talia mea, e Nathaniel.

"-Frumoaso, dansăm?"

"-Da frumosule!"

M-a tras pe ringul de dans. El și-a pus mâna caldă, pe talia mea rece, iar eu mi-am pus mâna pe umărul lui. Celelalte mâini, le țineam împreunate. Când mâna lui a făcut contact cu talia mea, am simțit mii de fiori, și o armată întreagă de fluturași în stomacul meu. Am început să dansăm pe muzica liniștitoare.

Când cântecul s-a terminat, noi am mers să ne luăm ceva de băut. Nu am băut mult, știind că trebuie să ne întoarcem acasă tot cu mașina.
Am ieșit în curte, ne-am pus pe balansoarul rece, și am început să ne legănăm lin.

"-Îți place aici?"

"-Da, e chiar foarte frumos. Mătușa ta e foarte drăguță!"

"-Știu.. ea tot timpul a fost drăguță cu toată lumea.
Lunna, eu ar trebui să merg la baie. Vin în 5 minute."

"-Bine, te aștept aici!"

După ce a plecat, din spatele gardului a apărut Stephan.

"-Steph? Ce puii mei faci aici?"

"-Am venit să văd ce faci."

"-Cum de ai știut că sunt aici?"

"-Ămm... Instinctul de bff.. cred.. :))"

"-Lel.. hai stai lângă mine."

A venit lângă mine și s-a pus jos. S-a întors către mine. Mă privea insistent, dintr-o dată am simțit o mână caldă pe obrazul meu rece, el se apropia încet de fața mea, ne despărțeau doar câțiva milimetrii. Când am vrut să mă îndepărtez, el a făcut următorul pas, m-a sărutat. Eu nu am ripostat, am răspuns sărutului. Știam că-l plac, știam și că el mă place. Nu vroiam să-i zic ceva pentru că îl aveam pe Nathaniel.

"-Lunna?"

Asta e vocea lui Nathaniel. O voce care nu mai e drăgăstoasă.. e una rece, supărată și furioasă.

"-Nathaniel, eu..." nu apuc să mai zic ceva, că el mă întrerupe.

"-Cum ai putut face așa ceva? Eu te iubeam.. nu te mai recunosc! Gata, hai plecăm!"

"-Dar, eu.."

"-Bine, atunci mai stai și mozolește-te cu idiotu' ăsta! Pa!"

Și îl văd ieșind din casă, intrând în mașină, și plecând.
Mă ridic de pe balansoar veselă de sărutul cu Steph, dar mult mai tristă din cauza despărțirii mele cu Nathaniel.

"-Lunna.. eu nu am vrut să fac asta, a fost doar un impuls, eu--eu te iubesc mult și--..."

"-Steph.. e ok. Stai liniștit. Acum hai condu-mă până acasă!"

"-Ok.."

Tot drumul a fost liniștit, nu am vorbit mai de loc. Când am ajuns în fața casei mele l-am sărutat pe obraz, și am intrat fără să-i mai zic ceva.
Am intrat direct în camera mea, fără să o mai salut pe mama.
M-am schimbat și m-am pus direct în pat. Câteva lacrimi și-au făcut apariția pe obrazul meu. Pe restul nu am vrut să le las să curgă. După ce m-am gândit la tot ce s-a întâmplat în seara asta, am adormit direct.

884 de cuvintee! Yay!!
Știu.. e cam trist, dar mi-a venit o idee foarte bună. O să vă zic de ea când o să fie gata cartea. Nu mai este așa mult oricum. Nu știu exact câte capitole mai fac.. dar sper să vă placă! Vă pup!😘😘
Nuj de ce am pus așa de devreme capitolul dar e ok! :))