Ea- Lunna Reed, o fată obișnuită și cu niciun prieten. Nu se dă în vânt după învățat. E genul mai băiețoasă și nu-i plac pantofii. E mai ok cu teneși.
El- Nathaniel Scream, un băiat nu prea obișnuit și cu mulți prieteni. E un băiat bun la suflet, da...
Stăteam în camera mea și doar plângeam... Altceva nu mai făceam nimic... Intră mama în cameră și zice:
"-Hei scumpo! Cum mai ești? Vezi că ai liceu și la 8 trebuie să fii acolo! E ora 6 jumate dar am venit doar să-ți zic!"
"-Bine, mersi mamă! Sunt mai bine dar încă nu perfect..."
"-Bine.. eu te las! Pa.."
"-Pa!"
Doamne cum pot să fiu în depresia asta pentru un tâmpit? Taci că-l placi! Fă bine și pleacă! Nu am chef de tine conștiință proastă! Ămm... păi dacă plec tu o să rămâi inconștiență și no... :)) Bine, bine! Hai că mai vorbim!
Am hotărât să mă ridic din pat și să mă îmbrac așa:
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
M-am dat cu puțin rimel și cu un ruj negru mat. Era... PERFECT! Am pornit spre școală. Pe drum m-am întâlnit cu Emma. Și ea era îmbrăcată gros. Era toamnă și no, era frig rău afară.
"-Heii Emma!"
"-Bună Lunna! Ce mă bine că nu mai ești în depresie!"
"-Da știu! Mă bucur că nu am mai avut de a face cu el... Doar că încă îl mai.. iubesc... Off... ce complicat e!"
"-Mda dragă știu."
"-Stai cu mine-n bancă? Nu am chef să stau cu Nathaniel!"
"-Stau cu mare plăcere!"
"-Yay! :))"
Ajunse la liceu, îl văd pe Nathaniel stând trist pe o bancă... Vai nu suport să-l văd cum suferă! Își ridică acei ochi că gheața... Mă privește și își ridică încet colțurile gurii și își lăsă înapoi capul în pământ... Nu mai pot, aș vrea să merg lângă el dar ceva nu mă lasă ... inima ... Simte că a suferit prea mult... Merg în clasă cu Emma și îi fac loc să stea cu mine în bancă. Când Nathaniel intră în clasă și vede că Emma s-a pus în locul lui a zâmbit... un zâmbet al dracu de trist... S-a pus lângă Alex, fostul coleg de bancă al Emmei..
În pauză merg la Nathaniel și mă așez pe locul lui Alex.
"-De ce ai făcut asta?"
"-De prost... De parcă nu știi..."
"-Bine punctat!" încep să chicotesc.
"-Scuze!" și se uită la mine cu acei ochi de gheață care îmi fac fiori pe șirea spinării.
"-Am plâns mult pentru tine.. să știi!"
"-Știu..."
"-Te iert doar dacă... :>"
"-Ămm... Dacă.. ce?"
"-Dacă spui la tot liceul că suntem împreună!"
Atunci pe fața lui a apărut zâmbetul... Acel zâmbet care mă face să am fluturași în stomac. Asta a și făcut... A urlat în tot liceul Eu și Lunna suntem împreună!!! Doamne a fost așa de tare :))
