11-Răpită

603 21 0
                                    

Mă trezesc în toiul nopții speriată. Nu-mi amintesc nimic. Dar asta sigur nu era camera mea. Mă durea capul foarte tare așa că am vrut să-l masez dar ceva-mi bloca mâinile. Eram legată cu lanțuri de tavan. Camera asta arăta foarte ciudat, totul era negru, până și tablourile atârnate de pereți erau negre. Aud pe cineva venind și deschizând ușa... M-am panicat și am început să urlu, dar bărbatul își repezi mâna peste gura mea.

"-Shh, frumoaso. Nu trebuie să urli." și îmi lipește o bandă gri de gură.

Îmi pune mâna pe fund... *scârbos* încerc să urlu dar eu cum sunt grea de cap, am uitat că am banda aia idioată lipită de gură... Mă zbat iar el mă prinde și mă trage de păr.

"-Auzi târfo, nu o să vină nimeni să te salveze, nici Nathaniel al tău! Așa că te poți liniști!"

Nu-l cred... NU VREAU SĂ-L CRED!! Mi-e frică să-l cred! Știu că o să vină după mine. Știu asta! Dar... Nu vreau să-mi fac speranțe și după să sufăr! Cine știe cât voi sta aici. Zile, luni, ani... Poate mai mult. Poate mai puțin... Nu am de unde să știu.

El pleacă și mă lasă singură. Mă gândesc oare o să vină cineva după mine? Stai un pic....... Eu acum mă gândesc.. CUM DRACU AM AJUNS EU AICI?!! Mă întreb că cum puii meim-a luat cineva de lângă el? Stai... poate... nu... nu are cum...

Vă las în suspans să vă gândiți ce crede Lunna... Eu știu :>>

Anonimul îndrăgostit ✔Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum