Mâine începe liceul... Poate o să-l văd pe Nathaniel (Anonimul)... Totuși sper că nu, îl urăsc pentru că nu a venit...
Doamne e dimineață! Începe LICEUL... Am hotărât să-mi iau o fustă neagră până la genunchi, o cămașă de un alb că zăpada și niște balerini negri... Îmi iau un rucsăcel mic și elegant în spate și pun în el o sticlă cu apă... M-am dat cu puțin rimel și un ruj mat negru. Părul l-am prins într-o coadă de cal. Arăt bine. Cred...
Ajung la liceu. Nu cunosc pe nimeni... Mă uit din obișnuință în spate și văd un băiat blond cu ochii de un verde aprins... Se uită la mine. Îi zâmbesc prietenos și mă întorc înapoi în față. Ascult o oră discursul directoarei *plictisitor* și mergem în clasă... Sunt a IX-a C. După ce diriga și-a zis și ea discursul am făcut prezentările.. eu m-am prezentat așa:
"-Bună, eu sunt Lunna Reed, am 15 ani, îmi place să mă dau pe role, să înot, să fac poze artistice și să ies cu prietenii mei."După ce m-am prezentat, m-am dus la locul meu. Lângă mine stătea acel băiat blond cu ochii verzi. El urmează să se prezinte:
"-Bună, eu sunt... ămm... Nathaniel Scream, am 15 ani, îmi place să mă dau pe skateboard, să ascult muzică, să ies în parc și să mă uit pe YT."
Când s-a așezat lângă mine nu a mai zis nimic. A stat cu capul în pământ. Stai un pic... El e... Anonimul!! El îmi trimitea mesaje..
"-Heii, Anonimule!"
"-Ămm... Cine eu? Noo... Eu... ămm... Ok, ok m-ai prins! Heii, frumoaso!"
"-De ce îmi trimiteai mesaje?"
"-Păii... Pentru că ești prea frumoasă.. :>"
Eu roșesc tare și îmi las capul în jos...
"-Ămm... M-mulțumesc!"
Doamne zâmbetul lui mă face să mă simt ca gelatina... Vai ce-mi faci tu mie Nathaniel...
Sper că v-a plăcut... :)
Scuze că ieri nu am pus doar personajele *până acum :>* doar că mno... Timpul... :/
CITEȘTI
Anonimul îndrăgostit ✔
Fiksi RemajaEa- Lunna Reed, o fată obișnuită și cu niciun prieten. Nu se dă în vânt după învățat. E genul mai băiețoasă și nu-i plac pantofii. E mai ok cu teneși. El- Nathaniel Scream, un băiat nu prea obișnuit și cu mulți prieteni. E un băiat bun la suflet, da...