Dimineața mă trezesc pe pieptul lui Nathaniel și încep să-l ghidil.
"-Deci vrei război? Bine... Război primești!"
"-N--nuu, l--las--să-mă! N--nu mai f--fac!" zic eu bâlbâindu-mă din cauza gâdilatului.
"-Sigur?!"
"-Daa!!"
"-Ok. Cum ai dormit, prințesă?"
"-Meh, nașpa! Vreau acasă!"
"-Azi mergi!"
"-Bine. :>"
***
După ce mi-am luat toate lucrurile din salonul spitalului, am pornit spre casă. Doamne ce bun e aerul de afară! Vă dați seama că eu nu am ieșit de o săptămână afară. Nici nu mai știu umbla bine! Când am ajuns acasă am inspirat adânc aerul și am zis:
"-Casă dulce casă!"
Când am ajuns în camera mea, o pufoșenie mică și albă a venit la mine și mi-a sărit în brațe. În spatele meu a apărut și Nathaniel.
"-SURPRIZĂĂĂ!!"
"-Cine-i pufoșenia asta mică?" zic eu cu un glas de copil mic.
"-El este noul tău prieten!"
"-Aww! Mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc!!"
"-Nu ai de ce!"
"-Te iubeeesc!"
"-Și eu!"
"-Și tu... Ce? :>"
"-Și eu te iubesc!"
"-Așa!"
"-Cum o să-l cheme?"
"-Ămm... Nu știuu! Zi tu."
"-Hmm... Nutella?"
"-Ămm... Nu e ciudat? :))"
"-Un pic. Dar e special! Ca el!"
"-Aww. Atunci Nutella o să-l cheme!"
"-Ieșim cu el la o plimbare?"
"-Daa!💙"
"-Ok. Hai în parc!"
Am mers și ne-am plimbat cu Nutella. Când am ajuns acasă ne-am dus direct la culcare din cauza că eram foarte obosiți din cauza că am alergat după Nutella.
Aww... Nutella, ce nume mirobolant! :))
CITEȘTI
Anonimul îndrăgostit ✔
Novela JuvenilEa- Lunna Reed, o fată obișnuită și cu niciun prieten. Nu se dă în vânt după învățat. E genul mai băiețoasă și nu-i plac pantofii. E mai ok cu teneși. El- Nathaniel Scream, un băiat nu prea obișnuit și cu mulți prieteni. E un băiat bun la suflet, da...
