She's my crazy sister (Louis Tomlinson Fan Fic)

Capitolul 23

Am deschis ușor ochii.M-am ridicat în șezut și mi-am dat seama că eram în camera mea cu Louis lângă mine.

-Lou? zic încet iar el a tresărit imediat.

-Da?Eşti bine? zice repede.

-Da, scuze că te-am speriat! zic sărutându-l scurt.

-Sigur ești bine? întreabă îngrijorat.

-Da...stai...mama! Ce s-a intamplat? zic speriată.

-Aseară ai leșinat la spital...mâine e înmormântarea...zice îmbrățișându-mă.

Respect foarte mult la el că mă înțelege.

-Atât de repede? zic eu.

-Da...gata,haide să nu ne mai gândim! zice dându-mi drumul.

-Ok,zic.

Mi-am făcut un duș repede după care am coborât la micul dejun.Era și Jason.Se pare că a rămas la noi azi-noapte.

-Buna dimineața, zic așezându-mă pe un scaun sorbindu-mi sucul de portocale.

-Bună,zice Jason si Anne la unison.

-Neaţa,zice Louis fără chef, aşezându-se lângă mine.

-Amanda,m-am gândit că ar trebui să te muți la mine acasă.O să locuiești cu mine,Chuck,Emily și Jack ceilalți frați ai tăi.

În niciun caz...crede că o să ma ia de lângă adevărata mea familie doar pentru că l-am întâlnit?

-Nu,îmi pare rău, răspund sec.

-Dar de ce nu vrei? zice el enervându-mă la maxim.

-De ce nu vreți voi să fiți sinceri cu mine mai întâi?Și nu,nu o să mă mut deoarece aici locuiește Louis,Sarah, Austin,Anne și Harry! zic ridicându-mă de la masă.

-Bine!O să facem cum vrei...nu trebuie să te enervezi! zice el cu o privire caldă.

Mi-e groaznic de dor de Sarah și Austin.

Sarah e la părinții ei în Austria,iar Austin filmează în Italia.

-Mulțumesc, zic așezându-mă din nou la masă.Îmi pare sincer rău pentru reacția mea...mint eu.Mă comport așa drăguț doar pentru că e un străin pentru mine și trebuie să fiu cât mai drăguță posibil.

Louis mă sorbea din priviri,eu zâmbindu-i.

Îl simțeam pe Jason cum ne privește însă prea puțin îmi pasă.

-Vrei să o cunoști pe sora ta și fratele tău? Adică pe Chuck îl știi...zice el.

Sincer chiar nu vreau.Mama a murit iar el se comportă ca și cum nu s-a întamplat nimic.

-Altădată, zic indiferentă.

-Ce ai pățit? zice el.

-Nu te doare că a murit mama? zic cu tupeu.

-Ştii...eu și mama ta nu eram împreună când te-am născut.Cred că îți dai seama ce vreau să zic, a mărturisit el.

Mi-am lăsat ușor privirea în jos.Poate că ar trebui să nu-mi mai pese de trecut.

-Ok,zic ridicându-mă de la masă.

-Ești bine? zice Jason.

-Da,desigur! zic încercând să pară cât mai normal.

M-am îndreptat spre camera mea,uitându-mă sub pat, în lădița mea argintie, de unde am scos lucrul pe care speram să nu-l mai scot în viață...