She's my crazy sister (Louis Tomlinson Fan Fic)

Capitolul 38

...13 years later ...

Darcie POV :

Mi-am injectat drogul,doza mea de energie pe ziua de azi și am sărit imediat din pat pentru a-mi alege ținuta pentru noua zi de școală.Sincer,aş da orice să nu merg.

Nu înțeleg de ce trebuie să merg la o școală,plină de tocilari care se regăsesc doar în niște amărâte de cărți.Oricum,pentru ceea ce vreau să fac în continuare,clar nu îmi trebuie nici facultate,nici matematică în fiecare zi.Îmi trebuie doar susținerea lui Andrew și să fiu la fel ca înainte adică,dură,rece,rebelă și nepăsătoare.

M-am mutat cu Andrew de curând în Londra și sincer mi se pare cel mai plictisitor oraș din lume.De 2 zile,de când am venit,plouă în continuu.

Mi-am scos rapid niște pantaloni tăiați negri,un maieu cu desene rock,geaca de piele,brăzdată de ținte și conversii negrii.

M-am îmbrăcat cu viteza luminii.Mi-am îndreptat părul șaten,cu vârfurile blonde,mi-am aplicat tuș negru și fond de ten.

Mi-am luat skateboardul și geanta,după care am ieșit din cameră,unde l-am găsit pe Andrew în sufragerie,bând liniștit din cafeaua lui.

-Ia te uită cine s-a trezit,rânjeşte la mine.

-Bună dimineața și ție,Andrew.

-Doar nu crezi că te duci cu skateboardul,nu? mă ia peste picior.

-Dar..-

-Niciun 'dar', mi-o taie scurt.

Argh,mă enervează la culme,uneori.

-Atunci o să îmi iau mașina mea,zic eu,înșfăcându-i cana de cafea.

-O să te duc eu astăzi pentru că tu habar n-ai unde e școala,zice luându-mi cana.

-Nu înțeleg de ce mă obligi să merg la școală,mârâi eu.Ştii cât de bine era în Chicago.Te mai și ajutam....

-Mm...nu eu te obligam să vii cu mine,tu mă obligai să te iau cu mine și știi prea bine de ce am venit aici! zice cu o sprânceană ridicată.

-Ţi-a mai spus cineva cât de enervant ești dimineața? râd eu și se încruntă la mine.

*

-Știi că în Londra ar trebui să fie și părinții tăi,nu? îmi zice pornind silențios Hummer-ul negru.

-Pff,nu-mi aminti.Încă un motiv pentru care urăsc Londra,zic și râde meschin.

Zic toate astea deoarece părinții mei m-au abandonat pe drumuri,când aveam doar un an.Andrew când m-a văzut aruncată pe drumuri,m-a luat cu el în Chicago.

Ce persoane fără suflet,ar arunca pe drumuri un copil de numai un an?

-Ești bine? îmi zice Andrew.

-Mm...da,zic eu.

-Ești sigură?Am ajuns și stai și te uiți în gol,zice el înăbușind un chicot.

-Okay,gata,gata,plec.Pa,zic ieșind din Hummer și atrăgând privirile elevilor din școală.

Mi-am reluat atitudinea de fată dură și chiar mai rece decât Antarctica și am intrat repede pe poarta imensei școli.

Am zărit imediat intrarea principală și am intrat,fără să mă holbez la ceilalți cum o fac ei.

Imediat în dreapta,era secretariatul,am bătut la ușă și am intrat după prețiosul 'Da' al secretarei.

-Bună ziua,zic repede după ce am intrat.

-Bună,cu ce te pot ajuta? îmi zice o femeie cam de 30 de ani cu un zâmbet fals pe fața ei luminoasă.

-Um...sunt nouă și am nevoie de orar,spun.

-Aaa...Darcie Nicole,nu? zice căutând ceva prin niște dosare.

-Da,zic.

-Uite,acesta e orarul tău şi cheia dulapului tău.Sper să te integrezi în școala asta și să îți placă aici,dacă nu deja îţi place,zice inmânându-mi pliantul cu schița școlii,orarul și cheia.

Oh,nici n-ai idee cât de mult o iubesc.

-Mulțumesc,zic și ies din birou.

Se pare că prima oră e matematica,în sala 5,corpul C.

Am ajuns repede cu ajutorul 'pliantului magic' înmânat de secretară.

Și teroarea poate incepe.

Heey,nou capitol ♥

Cum vi se pare Darcie? :3

E foarte diferită de Katherine,cum v-am descris și în acel capitol :)

Următoarele capitole o să fie mai interesante (:

Remember that I love you,and 1D love you,too ♥