Capitolul 39

708 36 4
                                    

Am deschis ușa și am intrat.În fața clasei era un bărbat destul de tânăr pentru profesor de mate,după mine dar nu am băgat prea mult în seamă și m-am îndreptat rapid spre o bancă liberă din spatele clasei.

-Tu trebuie să fii noua elevă,așa-i? grăiește adolescentul din fața clasei.

Nu știu cum poate fi profesor un băiat care e mai mare ca mine cu maxim 5 ani.

-Chiar eu sunt,zic degajată.

-Aha,păi eu sunt Reed și se pare că o să îți fiu profesor anul ăsta,zice dându-mi un zâmbet larg.

I-am răspuns tot cu un zâmbet și mi-am scos unul din caiete din geantă și am început să copiez problema care era întinsă pe toată tabla.

-Hmm...cine vine să o facă? zice și se uită la mine.Haide,Darcie.

M-am ridicat plictisită,am luat una dintre bucățile albe de cretă și am început să rezolv ecuația extrem de ușoară.

Nu eram o tocilară,care învață zilnic,dar când eram în Chicago,chiar și in 2 zile în care mergeam,din 5 obligatorii,prindeam multe din clasă și niciodată nu mi-am făcut griji pentru note sau medii,iar aici nu o să fie nimic schimbat.

Am terminat de scris exercițiul și am aruncat monotonă creta înapoi la locul ei.

-Hmm...corect.Darcie,ce ne poți spune despre tine? zice el.

M-am uitat lung la el dar după mi-am dat seama că e unul din acele momente clișeice din filmele americane,în care profesorul îl pune pe elev să se prezinte și să își relateze poveștile lacrimogene,însă nu,eu nu am nimic de povestit.

-Nu vreau să îmi relatez viața,zic pufnind în râs.

S-a încruntat ușor dar nu se direct în ochii mei,ci undeva în josul gâtului,la cicatricea mea din naștere.

Ochii lui s-au mărit, i s-a deschis gura de uimire iar buzele sale au început să tremure.

Ce e în neregulă cu profesorii de mate din Londra?

-Bine,Darcie.Te poți duce la locul tău,zice bâlbâit.

M-am așezat înapoi la locul meu,ignorând toate privirile și şuşotelile celorlalți.

Mă întreb cum o să reacționeze când o să îmi vadă tatuajele dacă acum se holbează.

-Umm...astăzi o să plec mai devreme de la oră,având în vedere că e prima zi,nu o să predau nimic,zice și iese trântind puternic ușa.

*

Au mai trecut 2 ore de-a dreptul plictisitoare în care tot ce am făcut a fost să ignor persoanele care se holbează la mine.

Asta teoretic e pauza de masă și se presupune că ar trebuit să merg la cantină să mănânc.

Am găsit repede cantina și am intrat,mi-am luat 2 batoane de ciocolată și o doza de suc și m-am așezat pe una din mesele libere.

Cât îmi savuram batonul de ciocolată o blondină,cu un grup de băieți se îndreaptă spre mine.

-Ia te uită,fata nouă s-a gândit să ne ia masa,nu? râde ea când ajunge în fața mea.Mişcă.Acum,grăieşte păpuşa Barbie din fața mea.

M-am ridicat în picioare,pentru a fi la același nivel cu ea și am început să râd.

-Cred că glumești,nu o să mă mut în niciun caz,să fie clar,zic și mă așez la loc.

-Hey,Ashley,las-o.Ne mutăm la altă masă,zice un băiat destul de drăguț,cu ochii albaștrii maritim,destul de înalt și plin de tatuaje.

-Cineva care gândește,zic si după s-au retras.

-Tu trebuie să fii fata nouă,nu? zice o fată care semănă izbitor cu mine la trăsăturile feței,deși sunt ascunse sub o tonă de machiaj.

Mă sperie asemănarea asta.

-Chiar eu în persoană,zic lăsând la o parte doza de suc din mâna mea.

-Eu sunt Katherine Tomlinson,zice îndreptându-și mâna dreaptă spre mine.

-Darcie,Darcie Nicole,zic schițând un zâmbet fals și scuturându-i mâna.

Ceva mă face să cred că o cunosc de ani...dar pe deoparte mi-e complet necunoscută.

Heeey :>

Scuze că e scurt dar următoarele o să fie mai lungi ♥

Mulțumesc pt voturi :*

Remember that I love you and 1D love you,too ♥

She's my crazy sister (Louis Tomlinson Fan Fic)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum