She's my crazy sister (Louis Tomlinson Fan Fic)

Capitolul 45

Se pare că viața mea s-a schimbat într-o secundă.Fix când credeam că am totul sub control.M-am înșelat amarnic,se pare.Persoana în care am avut cea mai mare încredere,se pare că de fapt e persoana care mi-a făcut cel mai mult rău.M-a privat 13 ani de adevărata mea familie.Nu am simțit niciodată afecțiunea mamei,aşa cum un copil ar trebui să o simtă.Singurele iubite a lui Andrew ar fi făcut orice să fiu abandonată într-un orfelinat sau mai rău decât atât însă el mereu mi-a arătat că mă iubește și că îmi va purta de grijă toată viața.El m-a învățat cum să mă apăr,el m-a învățat tot ce știu.Probabil nici el nu s-ar fi așteptat să se atașeze atât de mult de mine dar fără să își dea seama,m-a făcut să fiu ca el.

Măcar pentru asta îi mulțumesc.

-Darcie? o aud pe Katherine așezându-se lângă mine pe bordura rece de ciment.

-Da? zic ștergându-mi lacrimile.Niciodată nu am mai plâns din cauza lui Andrew sau din lipsa mamei.

-A fost atât de...wow...tot ceea ce ai făcut acolo,nici nu am cuvinte să explic,practic ne-ai salvat,zice ea.

Am oftat zgomotos și m-am ridicat leneșă în picioare.

-Unde pleci? mă întreabă Katherine crispată.

-Nu știu,cred că la un hotel și o să iau mâine avionul spre Chicago,zic.

-Ai spus ce?!Nu o să pleci nicăieri! aproape țipă la mine.

-Katherine,nu pot să stau cu voi.Nu fac parte din familia asta,înţelege.Nu vreau să fiu o bătaie de cap în plus pentru familia Tomlinson,okay?Alegerea am făcut-o din nou și o să plec mâine la Chicago,zic.

-Oh,ba nu!Te rog,Darcie...te rog,nu pleca.Toată lumea s-a zbătut să te găsească ani întregi iar acum când am dat de tine ne părăsești din nou? zice Katherine cu ochii în lacrimi.Te rog,Darcie.

-Darcie! o aud pe Amanda.Te rog,nu pleca.Te iubim și nici nu știi cât de fericiți suntem că te-am găsit doar că tot ce s-a întâmplat acum câteva minute depășește pe toată lumea.Scumpo,nici nu știi cât mi-am dorit să te strâng în brațe,să te simt din nou.Zilnic îţi îmbrățișam hainele pe care le purtai când erai micuță,credeam că ai murit.Te rog,Darcie.Nu ne părăsi,stai cu noi.Te iubesc.Sunt mama ta și promit că o să mă revanșez pentru tot timpul pe care l-am pierdut,zice plângând în hohote și îmbrățișându-mă în continuare.

-Și eu te iubesc,mamă,zic și îmi dau seama că într-adevăr o iubesc pentru că e mama mea și ea mi-a dat naștere.Încă nu îmi revin din şoc.Andrew m-a răpit iar eu tocmai mi-am găsit familia.Cum am putut să cred atâția ani că ei m-au abandonat?

-Haide înăuntru,medicii încă îl consultă pe Louis,tatăl tău dar tu ai camera ta,în care mereu mergeam și o decoram,îţi luam lucruri lunar pentru că știam că o să te găsesc,nici nu știi cât te iubesc! zice și se oprește din a plânge și intrăm în casă cu (,) Katherine pe urma noastră.

-Darcie,nu pot să cred că te-am găsit! zice un băiat care îmi este foarte cunoscut.

E cumva profesorul meu de mate?!

-Nu sunteți profesorul meu de mate? zic și toți încep să râdă în hohote,iar prin toți,mă refer la toți.Mama,tata,Katherine,Harry,Zayn,Liam,Niall și Perrie.

-Spune-mi Reed și probabil dacă nu mi-ar fi picat atunci fisa că ești geamăna lui Katherine probabil acum nu erai aici.Eu sunt unchiul tău! zice și râde.

-Și noi suntem unchii tăi! îl aud pe Harry țipând și referindu-se și la Niall,Liam și Zayn.

-Iar eu sunt tatăl tău,zice Louis mergând spre mine.

Nu a fost împușcat?

-Nu te doare piciorul? zic.

-Bineînțeles că da,dar nu foarte tare pentru că nu a fost o rană adâncă,zice cu un zâmbet larg și molipsitor.

Nu am răspuns ci mi-am deschis gura în formă de 'O'.

-Mă bucur că te-am găsit în sfârșit! zice și mă îmbrățișează.Cu toții te iubim,zice și îmi plasează un sărut delicat pe frunte și a venit și Amanda,adică mama lângă mine,urmându-i gestul tatei.

-Scumpo,ţie foame? zice mama.

-Mie da! îl aud pe Niall,cred.

-Huh?Mie nu mi-e foame,zic dar am fost întreruptă de o femeie cam de 40 de ani care a intrat disperată în cameră.

-Unde?Unde sunt nepoatele mele? zice și imediat își îndreaptă atenția spre mine și Katherine,care stăteam îmbrățișate de părinții noștri.

O să mă obișnuiesc cu asta vreodată?

-Oh,deci tu ești Darcie,zice zâmbindu-mi cald.

-Da,zic zâmbind la rândul meu.

-Eu sunt bunica ta,dar prefer să-mi spui Anne.Mereu când o aud pe Katherine că îmi spune 'bunica' nu face altceva decât să-mi amintească cât sunt de bătrână,zice râzând.Mă bucur că în sfârșit te-am găsit.Acum ești într-adevăr lângă noi,zice și mă trage de lângă ceilalți pentru a mă îmbrățișa.

Nu am mai spus nimic ci m-am așezat la loc și am început să râd din nou iar mama și tata continuau să mă țină îmbrățișată sau să se joace cu părul meu destul de lung și a lui Katherine.

-Deci,Darcie...Am înțeles că într-adevăr Andrew te-a răpit,zice Louis,tata.

Mi-am închis ușor ochii.Trebuie să le spun.

-Știți,eu în tot timpul ăsta v-am urât pentru că Andrew mi-a povestit că voi m-aţi abandonat și el m-a luat de pe străzi,zic.Dar mi-am dat seama că singurul om pe care trebuie să-l urăsc este el,continui.

-Nenorocitul,mârâie Harry.

-O să primească pedeapsa meritată,nu-i așa tată? zice Katherine.

Nu,nu,nu.

-Nu! zic și mă ridic de pe canapea.Să nu vă puneți cu Andrew.Ştiu cât e de periculos plus că în acești ani cât am fost în grija lui nu mi-a făcut niciun rău.Îmi dau seama cât de mult îl urâți dar vă rog,nu încercați să îl faceți să își iasă din minți.Sunt persoana care îl cunoaște cel mai bine pentru că m-a ținut lângă el tot timpul și m-a învățat tot ce știe el,zic repede.

Nu mi-e frică de ce poate păți Andrew,dacă se pun cu el ci de ceea ce o să păţească ei dacă îl provoacă.

-Darcie,nu putem să îl lăsăm așa,doar gândește-te,te-a răpit nu câteva ore,ci 13 ani.Ultima oară când te-am văzut aveai aproape 2 ani,crezi că el ne poate reda timpul pe care l-am pierdut? zice mama și oarecum are dreptate dar nu o să îl poată înfrunta.

-Mm...nu vreau să întrerup discuția mamă-fiică dar de ce e aici ca după un al doilea război mondial? întreabă Anne.

-Oh,poveste lungă,bunico,zice Katherine.

-'Bunico'?!Ce am vorbit noi de 'bunico'? mârâie Anne la Katherine.

Pentru o persoană în vârstă e de treabă.

Alohaaa :3

Capitol nou ;)

*Yuhuu*

Vot?Păreri?Ceva,ceva?

Nu?

Mulțumesc că am susținerea voastră :3

Cei care vreți să vorbiți cu mine pe privat,răspund la mesaje :>

Mulțuuumeeeesc pentru tot ce faceți pentru mine :3

Remember that I love you and 1D love you,too ♥