Baby? | h.s. | ✔

Patru

- Trebuie doar să semnaţi aici şi aici. Oh, şi aici. Perfect! O să vă aduc lucrurile ei şi puteţi să o luaţi.

Sunt un încăpăţânat. Odată ce mi se pune ceva în cap, fac acel lucru; indiferent de ce spune lumea. Nu-mi pasă de ei. E alegerea mea, viaţa mea.

Nu pot să cred că adopt un copil. Dar n-am de gând să o las aici. Poate că am eu 18 ani, dar nu sunt un papă lapte. Doamne, nu ştiu nici cum o cheamă. Dacă o să plângă întreaga zi? Dacă nu o să se oprească deloc? Dacă nu o să pot avea singur grijă de ea?

» Abţine-te Harry. Tu poţi. Poţi. Ştiu că poţi. Ai o minte de copil, ce poate fi atât de greu să încălzeşti nişte lapte şi să schimbi un pampers? Ai mai stat cu copiii. Ei te iubesc şi tu îi iubeşti pe ei.

Aşa-i Harry, ai dreptate. Mă descurc eu.

Vorbesc din nou singur.. Cel puţin o fac în capul meu. Singurul lucru care ar lipsi acum e să o fac cu voce tare, să creadă lumea că sunt ceva nebun şi să nu mi-o mai dea.

Iisuse, plânge atât de tare. O aud de pe hol şi nici măcar nu e holul pe care mă aflu eu. Cu fiecare minut sunetele sunt tot mai puternice şi o văd pe doamna acea bătrână venind cu coşuleţul obişnuit. Ei ai lăsat-o acolo? Nu pot să cred. Nu au făcut nimic? Ere aceleaşi lucruri pe ea, nu au atins-o deloc?

Dacă aş mai fi rămas acolo probabil aş fi făcut un scandal. Au trecut două zile şi nu i-a schimbat nimeni hainele? Cine se ocupă de orfelinatul ăsta, Bobby Marmos? Cine e Bobby Marmos? Nimeni, exact.

Am urcat repede în maşină după ce am salutat-o pe acea doamnă. Nu cred că e prea legal să ţii un coş cu un copil pe scaunul pasagerului, prins cu centura. Ea arată interesată de banda neagră şi o priveşte până ajungem. Nu pare o problemă atâta timp cât e cuminte.

S-a oprit din plâns imediat ce doamna mi-a dat-o cu tot cu coşuleţ, nescăpându-mă din ochi până la maşină. Nu a scos nici un cuvânt întreg drumul, de la orfelinat până la apartament. E un lucru bun, nu?