Baby? | h.s. | ✔

Douăzeci și unu

Probabil nici nu au trecut mai mult de două secunde şi ea se ridică în capul oaselor cu mâinile deasupra capului, se întinde şi materialul tricoului meu urcă pe abdomenul ei. Razele soarelui îi scăldă fața adormită şi îi face părul mai strălucitor; buclele sunt dezordonate într-un mod incredibil, zâmbetul e pur şi pielea uşor bronzată.. arată ca o zeiţă...

Privirea i se opreşte pe mine imediat ce îşi trage pantalonii de trening în jos pe picioarele ei şi se întinde spre mine pentru a mă lua în braţe.

- Hei rază dulce.

Jur, a fost cel mai bun 'bună dimineaţa' din viaţa mea şi atâta timp cât se îmbină cu vocea ei mă dădea pe spate. Chiar dacă asta era poziţia mea. Eram pur şi simplu uimit deşi am luat-o şi eu în braţe şi în următoarea clipă buzele ei s-au presat peste ale mele. Erai moi şi pline, parcă erau niște căpșuni coapte, aş fi vrut să le sărut iar şi iar, dar ce dracu se întâmplă cu mine?

- Ai vrea să-ţi gătesc ceva?

Din nou vocea aceea, o să mă topesc mai repede decât o bucată de ciocolată la soare. E atât de....dulce....irezistibilă....uimitoare.......Altfel.

» Ce rahat Harry?...

Ştiu, nu cred că am mai spus asta până acum despre o fată dar priveşte-o. E luminată din cap până în picioare, zâmbetul e la fel de pur, corpul îi e lipit de al meu şi parfumul ei pur şi simplu mă doboară.

Rânjesc ca un idiot şi îmi frec uşor vârful nasului de obraz ei. Emma chicoteşte şi tot ce vreau e să stau să o ascult.

» Ce?!

Mă mulţumesc cu faptul că îmi apucă tricoul şi mă trage jucăuşă peste ea. Capul îi cade pe spate când îmi năpustesc buzele asupra gâtului ei şi un mic chiţăit de fericire îi scăpă din gură. Gura aia perfectă care aş vrea să o devorez, să îi străbat tot corpul şi să nu las o parte nesărutată, să rămân să îi ascult inima cum bate pentru mine şi a mea pentru ea. O vreau.

Ce pachet de Petit Écolier se întâmplă cu mine?!

Înainte să mă pot gândi şi la altceva Hayley începe să râdă iar când îmi întorc privirea spre ea o găsesc răsturnată pe burtă lângă noi, cu un zâmbet cât marele Zid Chinezesc şi o sclipire în ochi. O privim amândoi cum se târâie mai aproape, îşi lăsă capul pe pieptul lui Emma, nu departe de al meu, şi îmi prinde tricoul cu mânuţa ei.

Emma ne ţine pe amândoi în braţe, eu fredonez şi nu mă pot opri din zâmbit, soarele străluceşte şi lumina ne acoperă...e atât de perfect. Exact ca o familie. Exact ce vreau.

Îmi ridic capul şi o sărut pe Emma, buzele îi sunt la fel de dulci, dar în momentul în care rup contactul totul devine negru.

Ce naiba?!

 ________

►Petit Écolier sunt pachete de biscuiți din Franța :))