Baby? | h.s. | ✔

Douăzeci și trei

Ştiu, vă rog nu înţelegeţi greşit. Nu ştiu ce e neregulă cu mine. Nu poţi controla asta. Când întâlneşti o persoană, ştii dacă o iubeşti cu adevărat. Pur şi simplu mintea îţi stă la ea, o vezi frumoasă oricum şi perfectă pentru tine şi nu ştiu cum să-mi explic mie asta. Înainte credeam că Emma vrea o noapte cu mine chiar dacă am simţit nesuferiţii de fluturaşi de când mi-am întors capul şi am văzut-o pe bancă. Nu am vrut să accept asta. Poate grăbesc lucrurile, poate nu e bine ce fac însă nu o să ştiu niciodată dacă nu încerc. Şi asta e ceea ce vreau. O vreau pe ea. Ştiu că simte ceva pentru mine, ştiu că mă iubeşte. Am încredere. Sunt dispus să îi acord o şansă pentru că persoana mea ia dat deja o şansă.

- Deci cum vrei să mănânci asta? Pâine prăjită sau pâine arsă?

Îi aud vocea, dar nu vreau să-mi mişc gura pentru a da un răspuns. Să privesc masă şi să îmi continui gândurile e o idee mai bună. Nu sunt sigur dacă schimbarea asta bruscă a mea e normală. Nu ştiu exact ce să fac. Tocmai am spus că am încredere, dar.. sincer...sunt speriat.

- Harry...Eşti bine?

În momentul în care se aşează pe scaunul de lângă mine şi-şi strecoară degetele printre ale mele, îmi ridic capul imediat. E îngrijorată, îi pot citii asta în ochi, expresia feţei, tot. Nu ştiu ce să răspund. Nu... nu ştiu..

- E în regulă?.. vocea mea sună mai încet și mai panicată decât mă aşteptam şi asta nu e bine, nu vreau să par slab

- Ce să fie?

- Asta. Ce fac. Eu. M-am schimbat peste noapte şi .. nu vreau..nu ştiu.. dacă nu e bine ce fac? Dacă.. Cred că mă arunc prea repede cu capul înainte. Dar ştiu, ştiu că tu mă iubeşti şi ştiu că şi eu aş putea face asta pentru că nu mi-am bătut niciodată joc de o fată. Asta e prea repede şi nu vreau ca unul din noi să sufere. Eu nu vreau să te fac să suferi.

Rahat, încă puţin şi o fac din nou să plângă. Pot să văd asta. Lacrimile i se formează şi înghit în sec.

- Harry...tu..Dacă tu iubeşti pe cineva..nu e nevoie de mult timp ca să descoperi asta. E nevoie de timp dacă vrei să te asiguri. Eu.. nu vreau să terminăm ceva ce nu am început, atât de repede. Şi şansele noastre sunt cu mult mai mari decât la alte cupluri pentru că..ştii.. Heyley ne uneşte. Heyley e motivul pentru că noi sunt împreună, oarecum, pentru că dacă nu era ea nu ai fi venit în parc şi nu te-aş mai fi întâlnit. Ea.. ea e cheiţa de la lănţişorul nostru...iubirea noastră..

Vorbeşte atât de greu, atât de încet şi ştiu că nu vrea să spună ceva greşit şi că se abţine să nu plângă. Tot ce a spus, dacă mă gândesc, aşa e. Pur adevăr. Şi dacă vreodată am învăţat ceva bine de la mama, a fost să ascult mereu ce vrea inima să facă; oricât de greşit ar fi, dacă nu aş vrea asta nu ar tânji după, nu? Mai ales visul. Acel vis..nu vreau să-l uit. E familia perfecta pentru Heyley. Eram fericit. Toți eram. Părea atât de real.... aș fi vrut... Îmi doresc. Asta o să fac.

Merit să fiu fericit. Toți merităm. Meritați tot ce vă face fericiți. Să nu uitați niciodată că fericirea depinde de voi. Trebuie să alegeți.

____________

► 10,106 lecturi, sunteți jhsdubhjredrg! Omg! >.< Vă iubesc!  ♡ ♡ ♡