Jurnalul trecutului (Finalizată)

1. Casa cea nouă

Am primit cu greu vestea că trebuie să mă mut într-un alt oraş, într-o casă nouă, unde nu cunosc pe nimeni, unde nu am prietenii aproape. Dar, ce puteam face? Am acceptat. La prima impresie casa pare cam înfricoşătoare, foarte diferită faţă de casa unde mi-am petrecut cei 15 ani din viaţă. Dar are o grădină mare, şi în spate se mai află o căsuţă.
-Emma, eşti pregătită să vezi interiorul? -zice tata entuziasmat
-Mda ..
Arăta chiar frumos, dar serios acum, nicăieri nu-i ca acasă. Am simţit ceva ciudat când am deschis uşa şi am intrat. Am simţit un aer ciudat, m-am simţit ca într-un film horror. M-am uitat prin camere, erau toate frumoase, dar în tot acest timp nu am putut să nu simt că cineva e in spatele meu. Mi-am ales camera, am inceput să o aranjez, să o fac pe placul meu. În dulap am găsit o rochie, era modernă, neagră cu cu dantelă albă. Un fior rece mi-a trecut pe şira spinării. Nu ştiu de ce.
Trec câteva zile, şi da, încep să ma acomodez. Am găsit şi o mică bibliotecă cu cărţi super, probabil cineva a mai locuit aici, şi a lăsat cărţile, rochia, plus alte bijuterii găsite de mine.
-O să ma distrez de minune vara asta.. -îi spun sarcastic mamei
-Dragă sunt atâtea de făcut. Vorbeşte cu vecinii, citeşte cărţile din bibliotecă, eu şi tatăl tău ne începem de maine noua slujba.
-Doar pentru slujbă m-aţi adus aici.
-Emma, e foarte bine plătită şi îți asiguram un trai mult mai bun
Evit discuţia pentru ca ajungem la ceartă, şi ma gandesc că ar trebuii să văd ce se află in căsuţa din grădină. Şi aşa nu am altceva de făcut.
Intru in căsuţă. Era un fotoliu, o canapea, o masa, un dulap şi o bibliotecă mult mai mică. Cotrobăi prin lucruri, curioasă din fire. În dulap găsesc o cutie albastră. O deschid, iar în ea era un lănţişor cu iniţiala M. Hmm era drăguţ, plus că ma mai cheamă si Marisa. Oare de ce fosta familie care a locuit aici şi a lăsat lucrurile? In cutie mai erau nişte brăţări foarte frumoase. Avea gusturi. Dar... Mai era ceva.. Un jurnal, albastru, cu un lacăt, era pus la fund. Probabil e şi cheia pe undeva. Trebuie să o găsesc...