Jurnalul trecutului (Finalizată)

8. Fotografiile

Găsesc în carte 2 fotografii. În prima, care era alb-negru, era un băiat înalt, cu părul negru, lăsat într-o parte, zâmbind aşa frumos, şi era îmbrăcat chiar drăguţ, el de fapt era drăguţ. În a doua fotografie, observ un detaliu care mã înspăimântă. O fată foarte frumoasă, mică de statură, cu părul blond, ochii căprui, şi un zâmbet inocent pe faţă. Poza era coloră, dar era făcută în camera mea, iar pe biroul de lângă era chiar jurnalul ei. Deci fata aceea era Mary. O fată aşa inocentă ca ea să fi trecut prin asemenea întâmplări teribile? Iar băiatul acela, presupun că este EL al cărui nume nu îl ştiu, nu înţeleg de ce Mary nu îi menţionează numele deloc în jurnal, ci îi spune "el". 
Cad pe gânduri şi mă întreb cum a putut Mary trece peste ceea ce îi făcea el. Toată durerea, lacrimile şi trăirile ei sunt ascunse aici, între aceşti 4 pereţi.  Iar acum sunt eu, sunt eu în locul ei, într-o casă plină de mistere. Pentru mine jurnalul ei este ca o carte, doar că este real. Iar faptul că e real îmi accentuează şi mai mult frica.

După ceva timp în care am stat cu părinţii, şi am făcut alte activităţi, vin în cameră pe la 21:00,şi încep să citesc o nouă pagină.
  
19 iulie
Ieri la pădure, mergând liniştită, mii de fiori mi-au străpuns sufletul, când el a venit după mine. M-a întrebat din nou dacă i-am găsit trupul neînsufleţit sau pe cel ce l-a omorât. Răspunsul evident a fost nu. Cum naiba să aflu dacă a fost acum 15 ani?! Îi era aşa uşor să apară, doar clipeam și era lângă mine, apoi lângă copac, avantajul unei fantome, nu? Oare când voi fi şi eu una, o să fiu aşa? Nu, eu voi ajuta lumea, nu voi fi el. El e doar un suflet care vrea răzbunare. Ranindu-ma pe mine. Găsind satisfacţia şi golul răzbunării plin, în durerea mea. Mi-a zis să mă tai, a zis că vrea să vadă sânge, am facut-o pentru că altfel o făcea el şi el m-ar tăia foarte dureros. Apoi am făcut o greşeală. I-am făcut o poza pentru a avea dovada că este real. Am făcut poza acum mult timp, dar am scos-o, şi acum câteva minute, a venit el şi mi-a zis să scap cât mai repede de poză. M-a târât de la pat până la noptiera unde se afla poza şi a dispărut. Revin după..

Săraca Mary, voia doar să scape de el.. Când mă gândesc cât de speriată a fost.. Dar e ceva ciudat. El a locuit în casă cu 15 ani înaintea lui Mary, apoi după 15 ani a locuit Mary,  iar după 15 ani locuiesc eu. Iar Mary avea 15 ani, eu am 15 anui. E ceva dubios. Dau pagina să văd ce a scris

Am revenit. Am pus poza lui într-o cutie, şi am dus-o în pădure, îngropată în pământ. Bine că nu m-a văzut. Este ora 5,iar eu ca o nebună am fost până în pădure pentru că o fantomă mi-a ordonat să ascund poza. Nimeni nu ar crede asta! Sunt foarte extenuată. Noapte bună măcar ție!

Inchid jurnalul, şi mai pun să dorm. Da era 21:30 dar nu am ce să fac. Mă întind ȋn pat, şi fix cand am închis ochii, poza cu acel băiat a căzut pe jos. Mă ridic speriată să o iau. Mă uit 1 minut la ea, iar când o las jos, inima mi se opreste efectiv de frică şi mi se taie respiraţia. În faţa mea era el!