Jurnalul trecutului (Finalizată)

19.Ultima zi

Plec împreună cu Jack într-un parc din apropiere. Deja se intunecase considerabil, şi îmi era foarte frică din cauza celor întâmplate, e incredibil cate se pot schimba într-o zi şi cât de repede trece timpul atunci când nu vrei să treacă. Oare voi avea aceeaşi soartă ca a lui Mary? Oare maine 24 august, la ora 23:30 voi sta acasă în patul meu stiind că totul este bine gândindu-mă la Jack? Nu vreau să mor.. Mai am atâtea de făcut.. Am abia 15 ani..
-Stai liniştită,va fi bine. Ai încredere !
-Parcă mi-ai fi citit gândurile..
-Poate am facut-o, spuse Jack râzând
-Dar de ce stăm aici? De ce nu mă duci acasă la tine?
-Am o surpriză pentru tine..
S-a dus în spatele meu cuprinzandu-mi talia apoi sărutându-mă pe obraz. Mii de fiori m-au trecut atunci, mă făcea să uit că peste 10 minute ar trebuii să mă tem.. M-a legat la ochi cu o eşarfă şi mi-a şoptit "Lasă-mă să te ajut, totul va fi bine".
Mergeam uşor pe stradă ţinându-l strâns de braţ, râzând şi  glumind. Nu credeam că seara asta va fi aşa frumoasă..Oare dacă nu l-aş fi întâlnit pe el acum aş fi fost cu mama la colega ei enervantă, nu aici, trăind cele mai frumoase momente din viaţa mea. Se deschise o uşă, apoi Jack mă împinse în faţă. Am urcat nişte scări, iar Jack se amuza de mine, fiind legată la ochii, mă comportam amuzant în ochii lui. Se auzi din nou o uşă deschizându-se
-Jack unde mă duci?
-Ai încredere în mine, spuse soptindu-mi suav la ureche
Mă întoarse cu faţa spre el şi pentru prima oară am avut parte de primul meu sărut. Era atât de plăcut, simteam mii de fiori, mii de fluturaşi păreau să dea o lupta in stomacul meu. M-a lipit de perete punându-si mâna pe talia mea, începând să mă sărute din nou. Apoi se depărtă uşor de mine, astfel făcându-mă să îl caut cu mâna prin aer, încă fiind legată la ochi.
-Jack, ce s-a întâmplat?
În cameră se simţea liniştea din ce în ce mai rău, nu am primit niciun răspuns aşa că m-am dezlegat la ochi. Totul părea cunoscut în jurul meu, acelaşi pat, acelaşi dulap, era chiar în camera mea. Cum naiba? Jack a spus că mă va apăra, nu că mă va duce fix în locul unde nu trebuia să fiu. Credeam că era rău pentru că mă aflam ȋn camera în care nu trebuia să mă aflu, dar privind în colţul din camera mea am observat cum Jack.. Îmi era imposibil să cred, era imposibil să percep.. Jack își pierdea forma sa devenind silueta uşor transparentă a lui Robert Wilde.. Uşor, uşor Jack își pierdu de tot forma sa umană sub privirile mele ingrozite devenind cel de care trebuia să mă feresc în noaptea asta
-Ţi-a fost dor de mine, dragă Emma? -spuse el râzând malefic-  Nu ne-am mai văzut de mult, cel puţin, tu pe mine
Eram prea îngrozită să mai zic ceva, băiatul de care eram sigură că m-am indragostit, şi de care avusesem parte de cele mai frumoase momente s-a dovedit a fi chiar Robert.. Wilde
-Bătrânul Thorne, şi-a dat viaţa pentru o fetiţă naivă ca tine. Ai facut ca sacrificiul lui să fie degeaba, proastă..proastă eşti... -spuse râzând şi mai rău - Îmi aduc aminte acum 20 de ani cum omoram o altă fata, oh da, pe Mary, drăguța Mary care mi-a trezit spiritul la viata oferindu-mi astfel ocazia să pot omorî victime pentru a-mi oferi viaţă veşnică, hm, deci primii au fost părinţii mei, apoi ea, apoi nebunul şi prostul de Throne, iar apoi vei urma tu- arătând cu degetul spre mine -
-Ce... Ce vrei de la mine? -spun plângând de groază -
-Sufletul tău! După ce indeplinesc porunca stăpânului meu de a omorî fiecare victimă din casa asta, abia atunci o să am parte de darul mult aşteptat! Dacă în timpul ritualului în care mi-am omorât părinţii pentru a-i da cadou stăpânului meu, nu m-ar fi văzut bagaciosul de Thorne, atunci nu aş fi murit! Dar a trebuit să o fac din porunca stăpânului care mi-a promis viaţa  veşnică pe pământ cu schimbul uciderii şi torturării oamenilor. Oh, uite-o şi pe prietena ta, Mary
O silueta mai micuţă decât prima, înfăţişa o fată tristă legată cu un lanţ alb de fantoma lui Robert Wilde.
-Îmi pare rau.. Şopti ea, dar Robert a tras-o de acel lanţ iar Mary a ţipat
-Cum îndrăzneşti? Îţi pare rău că faci voia mea?!
-Da!! Ţipă fantoma ei, iar el iarăşi o trase de acel lanţ mai tare, ea ţipând mai rău
-O vezi?! Pe asta din faţa ta? O vezi? -arătând spre mine- vei avea companie în curând, Mary.  Acum ceva timp tu erai în locul ei, săraca de tine. Tu chiar credeai că dacă gasesti trupul meu şi pe Thorne îţi dau drumul? Era de fapt un joc din care n-ai scăpare şi în care pierzi oricum ai juca-spuse râzând mai tare- Dar ea! -arătând spre mine- ea a primit indicaţii de la nepoata lui Thorne, şi chiar însuşi Thorne i-a spus ceea ce a spus că nu va face : nu va spune victimelor care locuiesc în casa asta adevărul despre mine. Oh şi a făcut-o iar eu l-am omorât imediat. El a jurat că nu spune, iar eu i-am asigurat moartea ȋn caz c-o face. Mary, zi tu, nu e proastă?
Nu am mai aflat răspunsul ei pentru că am fugit, am fugit cât am putut de tare din camera mea. Am căzut într-o capcană din care nu am scăpare, am intrat intr-un joc în care chiar dacă joc mor, m-am lăsat ademenită de jurnal, de tot ceea ce ţinea de misterele casei, am ignorat sfatul lui Jane, sacrificiul bunicului ei, am ignorat tot. Chiar Jane mi-a zis că bunicul ei a spus "Sa nu am încredere " iar eu proasta, am avut!! În timp ce fugeam din casă, observ maşina mamei mele parcată. Eu eram în curtea din spate, asta înseamnă că mama... E în casă. Fug catre casă mai grăbită ca oricând , era vorba de viaţa mamei mele. În casă nu era nimic, totul gol, doar lucruri distruse. Prin fereastra de la bucătărie observ cum căsuţa de lângă casă ardea. Am fugit către ea, unde am fost suprinsă şi speriată să o văd pe mama înăuntru.
-Mamă!! Nu, mamă -spun plângând şi intrând repede în căsuţă-
-Mamă, vino! Hai!
-N-n-nu pott!  A-am vrut să intru aici să ascund cadoul de ziua tatălui tău si-si s-a închis uşa, şi focul ,şi a apărut ceva ,si m-a legat cu ceva ,nu mă pot mişca sunt lipită de podea
-Robert Wilde ştiu că mă auzi! Vino, vino acum! Mă predau ţie doar lasă-mi mama în pace!
-Pleacă te rog, sună la poliţie repede, spuse mama plângând
-Nu,nu te las singură mama.
În acel moment m-am uitat către colţul din căsuţa, unde focul nu ardea deloc, ci părea complet izolat. Apoi mi-am adus aminte de visul acela în care Mary mi-a arătat cu degetul spre colţ. Mi-am adus aminte şi am fugit ferindu-mă de flăcări acolo, încercând să dau podeaua la o parte. Mă ranisem extrem de rău la mâini dar nu conta, trebuia să îl aduc pe Robert Wilde aici.. El voia doar să mă chinuie, ştiu asta..
Un schelete băgat cu greu acolo a fost scos de mâinile mele pline de sânge şi aruncat în foc. Un ţipat extrem de tare se auzi atunci, iar focul se opri, iar mama căzu pe jos încremenită de frică
Fug către ea spunandu-i că am scăpat dar ea nu îmi răspundea. Îi cuprind faţa în palme şi incep să strig la ea, dar nimic, mama murise. Incep să plâng strigând şi mai tare la ea dar degeaba
-Mamă, nu ma lăsa, te rog, mamă?! Mama, te rog, te rog, mama...
-E rândul tău! -se auzi vocea rece a lui Robert Wilde - Tot am ucis-o pe mama ta, chiar şi dacă ai oprit tu focul!
Dar Mary nu era cu el, lanţul cel alb părea rupt, Robert părea să nu îşi fi dat seama deoarece tot spunea "Mary, stai să vezi cum moare! "
Am fugit cu Robert Wilde pe urmele mele, apărând și in stânga şi in dreapta spunând ca adora să ma vadă speriată, până când nu a mai apărut de loc. Cand voiam să ies pe poartă, aceasta era blocata, mă electrocuta când o atingeam
-Sacrificiul Emma! Nu fi speriată, fii demnă. Nu vei ajunge ca mine dacă faci asta, nu vei avea soarta mea
-Cum te pot crede pe tine?
Mary mă urmărise se pare. M-a chemat într-o parte unde mi-a zis cum să scap de Thorne.
-Şi înainte de asta, lasă o scrisoare în care îi spui lui Jane că nu a fost degeaba sacrificul bunicului ei. Acum trebuie să o scrii cât îl tin ocupat!
Am văzut cum spiritul lui Robert plutea după spiritul lui Mary, care se pare,îl juca pe degete cât timp îi scriam lui Jane, apoi am lasat scrisoarea pe iarbă, pusă chiar în paginile jurnalului pe care îl luasem din cameră ,departe de pragul casei. Am pornit gazele în bucătărie, lăsând becul aprins, apoi am ieşit afară privind spiritul bucuros al lui Robert cum se apropia de mine.
-Eşti a mea acum, oho, câte chinuri o sa ai alături de mine
-Sunt gata, omoară-mă. Haide. -am spus eu indiferenta-
-Mai rău decat am chinuit-o pe mama ta! Spuse râzând şi tragand-o pe Mary de lanţ
-Mă încânta ideea asta, cu cât e mai rău cu atât mai bine pentru mine şi pentru tine.
O explozie uriaşă răsună, mii de scântei se dezlănţuie pe cer, iar focul a cuprins întreg pământul blestemat din împrejurul casei.
-Am scăpat, mi-am spus eu.