Jurnalul trecutului (Finalizată)

18. Adevăr și moarte

Cel pe care l-am numit criminal atâta timp se afla în faţa mea încercând să îmi spună ceea ce trebuia să aud, în ciuda insistenţelor lui Jane de a-l convinge să plece deoarece îi voi face rău.
-Totul a fost acum mult timp, dar îmi aduc aminte perfect cum a decurs totul. Robert era, de fapt părea atât de inocent. Ei bine, nu era şi nici nu e, drept dovadă Mary, victima lui care a avut parte de chinuri inimaginabile în încercarea de a face ce i-a zis el. Te avertizez, nu e ceea ce pare! Deşi mă va costa să spun asta pentru că am făcut un jurământ.. Îţi voi spune după ce afli adevărul. Într-o seară de 24 august 1965, mă plimbam linistit pe strada aceasta, exact în locul acesta, aveam doar 30 de ani iar Robert 15, în timp ce mergeam am observat ceva ciudat în căsuţa aia -arătând cu degetul spre căsuţă-. Ei bine, m-am apropiat din cauza luminii pâlpâitoare şi cel mai îngrozitor a dârelor de sânge care duceau către căsuţa. Acolo am văzut 2 trupuri întinse pe jos de bărbat şi femeie, şi lângă ei era preaiubitul lor fiu, Robert.. Îndeplinea ritualuri satanice, vorbea cu spirite spunând că a reuşit, şi mai ales zicând că aşteaptă răsplata. Adică viaţa veşnică. Mi s-a părut ciudat, evident, dar în momentul în care m-a văzut nu a ezitat deloc ci a venit spre mine cu cuţitul evident încercând să mă omoare. M-am luptat din răsputeri să nu ajungă cuţitul la gâtul meu, astfel l-am îndreptat înspre el, nu l-am înjunghiat atât de rău încât să moară. În clipa aceea s-a oprit, rămăsese ca o statuie, şi a început să murmure cuvinte în altă limbă, apoi a căzut lat pe jos şi mi-a zis exact aşa "Tu! Infractorule, m-ai oprit din a slujii stăpânul, o să mă ucidă acum din cauza ta! Dacă vei spune cuiva, dacă voi încerca să spui tot ce a fost celor ce se vor muta aici, te-am blestemat să mori în cele mai rele chinuri!" Apoi l-am privit cum murea, spunând că pentru a revenii la viaţa veşnică mult visată datorită pactului său cu spiritele rele, va ucide toţi oamenii care vin în casa lui, încercând să îi chinuie, şi mai ales minţindu-i, deci Emma, nu sunt criminal! Am ajuns la spitalul de nebuni, am înnebunit din cauza asta, dar încă ţin minte, şi trebuie neaparat să fugi cât mai poti, doar aşa vei scăpa de el, în noaptea de 24 august pleacă, fugi, oriunde vrei, numai nu sta in casa aia, şi nu îl asculta, spune-le părinţilor tăi cât mai poti! Mary face comanda lui, ea vrea doar să scape.. Nu cumva să deschizi podeaua căsuţei, a făcut toate astea doar pentru a te aduce în noaptea de 24 august în locul ăsta unde suntem noi, pentru a te ucide atât pe mine cât şi pe tine. Să nu ai încredere în spirite..

Seara se scurse rapid..După ce am aflat totul de la Thomas Thorne acesta a plecat refuzând să îi răspundă la întrebări, trăise cu impresia că era rău dar de fapt cel rău era Robert Wilde, care se credea victimă. Şi Mary s-a dat drept ajutorul ei, dar ea era de fapt cea care a înrăutăţit lucrurile, ea a dat startul la tot cu jurnalul..
Dimineaţă m-am trezit hotărâtă să le spun părinţilor mei tot, dar ceva m-a întrerupt. Pe fereastra l-am văzut pe Jack facandu-mi semn să vin. M-am dus catre el şi i-am spus tot.
-Eu zic să nu le spui.. Fă-i să plece în seara aia de acasă, iar tu poţi veni să stai la mine, da? Nu are nicicând puterea de a omorî pe cineva decât pe 24 august, ziua morţii.

A trecut şi ziua aceasta, iar eu i-am ascultat sfatul lui Jack.. Tata încă nu venise, a spus că mai stă o săptămână, deci era perfect, doar mama trebuia să plece. In ritmul monoton, lăsând la o parte grijile şi petrecandu-mi timpul cu Jack care mă ajută enorm, îmi era cel mai mare sprijin, a mai trecut o zi. Mai aveam 2 zile, doar 2 zile. 22 august.. Iar eu nu aveam de gând să fac nimic decât să fug, dar nu eram o lașă. Nu îmi era gândul decât la Jack, pot spune că m-am indragostit de el.. Nimeni nu a mai fost ca el până acum şi sunt recunoscătoare că el e primul băiat care mi-a trezit la viaţă fluturaşii din stomac şi m-a făcut să descopăr noi sentimente.
-Doamnee nu se poate!!! -se auzi un ţipat îngrozit jos-
-Ce s-a întâmplat? -spun coborând scările -
-Emma, Doamne, nu pot să cred, Dumnezeule, nu îmi vine sa cred...
-Ce mama? Ce s-a întâmplat?
-Tocmai am auzit în vecinii că a murit bunicul lui Jane.. A fost găsit impietrit în spatele casei, saracul de el, familia a îngrozita şi îndurerată..
-Poftim? Impietrit?
-Da... Poate a paralizat.. Aşa dintr-o dată sau a prins un şoc.
Pur şi simplu mi-a absorbit sufletul şi nu ai idee ce durere îngrozitoare e, nici tortura fizica nu doare atât de rău ca asta. " Mi-am adus aminte de spusele ei. Probabil acesta a fost blestemul aruncat asupra lui.. De aceea a murit..
La inmormantare care a avut loc pe 23 august a fost puţină lume.. Foarte puţină, dar atmosfera a fost tristă.
-Jane.. Îmi pare rau..
-Lasă.. A fost din cauza blestemului..Poate că a fost mai bine pentru el..Încearcă să îl omoare mereu pe 24 august, probabil acum a avut o strategie mai bună facandu-l să îţi spună..ştii să scape de el..
-Jane, nu ai idee cât îmi pare de rău..
-Tot ce te rog e să scapi cu viaţă mâine.. Nu vreau să fie degeaba sacrificul bunicului meu.. M-a atenţionat să îţi spun să nu ai încredere..
Am privit-o plecând către părinţii ei indurerati şi bunica ei care plângea. Se pare că Thomas, cel numit criminal până de curând, s-a sacrificat ştiind ce îl aşteaptă pentru mine..
Plec de la înmormântare destul de tristă indreptandu-ma spre Jack care mă astepta afară. Mama rămâne o zi in plus la prietena ei de la serviciu pentru rezolvarea unor probleme deci pot spune că am avut noroc chior.
-Emma,hai după mine, trebuie să stăm undeva. 23 august.. De astăzi trebuie să pleci dacă nu vrei să te prindă 00:00 in casa aia
-Mama deja a plecat, deci cred că nu mai e nevoie să o anunţ.